Autori

Al 20-lea Congres național al Partidului Comunist Chinez, care i-a acordat președintelui Xi Jinping un al treilea mandat fără precedent în funcția de secretar general, a prezentat, de asemenea, o remaniere a conducerii care a înlocuit tehnocrați orientați spre piață cu loiali lui Xi [2], ceea ce a ridicat întrebări cu privire la planurile Chinei pentru economia sa șubredă. Controlul de stat excesiv, la urma urmei, este o rețetă verificată de împotmolire în capcana veniturilor medii pe care liderii chinezi au jurat de mult timp să o evite.

Dolarul american a fost în plină ascensiune în această vară. Yenul japonez și euro au coborât la minimele ultimelor două decenii față de dolar; euro, care valorează de mult timp mai mult decât un dolar, se află acum aproape de paritate. Indicele cursului de schimb ponderat în funcție de schimburile comerciale utilizat de Rezerva Federală a SUA aproape că a atins din nou vârful înregistrat în martie 2020, pe fondul panicii declanșate la începutul pandemiei COVID-19. De fapt, dacă se face o ajustare în funcție de inflația din Statele Unite și din țările-partenere, acesta este deja mai ridicat.

Timp de secole, șahul a fost o metaforă pentru război în mituri și în literatură. În următoarea partidă din cadrul campionatului mondial, care va avea loc va avea loc în 2023, între Ian Nepomniachtchi din Rusia și Ding Liren din China comparația ar putea fi mai potrivită ca oricând, comparația ar putea fi mai potrivită ca oricând, cu un rezultat care e posibil să fie bazat pe superioritatea supercalculatoarelor multifuncționale la fel de mult ca de talentul uman individual în șah. Și în timp ce performanțe militare rusești timpurii din Ucraina nu sugerează capacitatea de a beneficia de inteligența artificială în război, China este lider pe acest front.

Recentele majorări importante ale ratelor dobânzilor de către Rezerva Federală a SUA și Banca Centrală Europeană sugerează că factorii de decizie monetară intenționează să acționeze cu fermitate pentru a reduce inflația. Dar unde sunt numeroșii comentatori economici care susțin de ani de zile că politica fiscală - de obicei, cheltuielile de deficit - trebuie să joace un rol mult mai activ în gestionarea ciclurilor economice? Dacă într-adevăr are sens să se utilizeze atât politica monetară, cât și cea fiscală, pentru a contracara o încetinire de rutină a economiei, de ce băncile centrale sunt brusc pe cont propriu în încercarea de a crea o aterizare ușoară, în condițiile în care inflația se află la cel mai înalt nivel din ultimele patru decenii?

În condițiile în care prețurile criptomonedelor se prăbușesc pe măsură ce băncile centrale încep să majoreze ratele de dobândă, mulți se întreabă dacă nu cumva acest lucru semnalează spragerea bulei. Poate că nu încă. Dar o creștere a costului de oportunitate al banilor determină în mod disproporționat scăderea prețurilor activelor ale căror utilizări principale se află în viitor. Ratele foarte scăzute ale dobânzilor au ajutat criptomenedele, dar tinerii investitori au acum ocazia să guste din ceea ce se întâmplă atucni când ratele dobânzilor cresc.

Tot mai multe opinii aruncă vina pentru creșterea actuală a inflației din SUA direct pe Rezerva Federală. Însă o mare parte dintre critici sunt de o naivitate uimitoare în ceea ce privește presiunile politice pe care Fed și alte bănci centrale din întreaga lume le-au avut de gestionat în ultimii ani.