Autori

Un paradox definește noua politică energetică europeană.

De câțiva ani, piața energiei din România funcționează într-un regim excepțional.

În cercurile de analiză juridică și de business din sectorul energetic european, există tendința de a plasa inițiativele de mediu ale Bruxelles-ului într-un siloz legislativ separat, privit cu o detașare aproape birocratică.

Un nou acronim se consolideaza în agenda publică europeană: IAA (Industrial Acceleration Act).

De multă vreme energia a încetat să mai fie o simplă marfă tranzacționabilă, ea este astăzi un instrument de „power projection”.

„Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam’mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București de 10 mai.”

Există resurse care îmbogățesc o țară și resurse care o poziționează.

De la declanșarea războiului ruso-ucrainean, Marea Neagră a devenit unul dintre cele mai volatile și militarizate spații maritime ale Europei, generând o ruptură profundă în arhitectura de securitate regională.

Avem un obiectiv ambițios la nivelul Uniunii Europene: neutralitatea climatică până în 2050

România riscă să repete o greșeală istorică: să stea pe o resursă valoroasă, dar să nu știe ce să facă cu ea.