Autori

Politicile energetice nu se schimbă prin declarații pompoase pe culoarele Parlamentului.

Europa învață o lecție scumpă: Securitatea nu este gratis; nici suveranitatea.

Ratingul de țară nu este o abstracție teoretică, ci o notă de plată colectivă.

Toți românii ne pricepem la fotbal și la politică. Țara întreagă: piețele, crâșmele, colțurile ulițelor, curțile bisericilor și platourile televiziunilor sunt pline de “părerologi”.

Orice model de dezvoltare care are succes ajunge, mai devreme sau mai târziu, să creeze condițiile propriei depășiri.

Să privim adevărul în față, fără menajamente: ultimele date publicate de Eurostat nu mai lasă loc de interpretări.

Răgazul fiscal-bugetar dat de situația încasărilor și a deficitului de la jumătatea anului nu trebuie confundat de București cu o siguranță structurală permanentă.

În orice economie națională, există facturi care se văd și facturi care nu se văd.

Undeva între zgârie-norii din Manhattan, bulevardele largi din Toronto și ecourile istorice de pe Stadionul Azteca din Mexico City, se desenează în aceste săptămâni harta unei transformări care depășește cu mult granițele dreptunghiului verde.

România traversează o perioadă de profundă derută, fiind aruncată într-un ping-pong absurd între două stări extreme: una este de repaus instituțional, cealaltă e delir electoral.