Opinii

Toți românii ne pricepem la fotbal și la politică. Țara întreagă: piețele, crâșmele, colțurile ulițelor, curțile bisericilor și platourile televiziunilor sunt pline de “părerologi”.

Orice model de dezvoltare care are succes ajunge, mai devreme sau mai târziu, să creeze condițiile propriei depășiri.

Săptămâna trecută a apărut Carta Albă a IMM-urilor 2026, un fel de radiografie anuală a firmelor mici și mijlocii din România.

Fiecare generație speră să ofere următoarei ceea ce ei i-a lipsit: mai multe oportunități, mai puține limitări, conexiuni mai bune și, poate, un drum ceva mai lin prin viață.

Să privim adevărul în față, fără menajamente: ultimele date publicate de Eurostat nu mai lasă loc de interpretări.

De câțiva ani, piața energiei din România funcționează într-un regim excepțional.

În mediul de afaceri persistă convingerea că un bonus valoros pentru angajați trebuie să fie acordat în bani, disponibil imediat și utilizabil pentru orice tip de cheltuială. În realitate, cele mai eficiente și apreciate beneficii sunt cele care generează un impact pe termen lung asupra stării de bine și a performanței, nu cele care se transformă rapid în cheltuieli curente.

Patru turnee. Patru suprafețe. Patru trofee care definesc o carieră. Australian Open deschide sezonul în ianuarie, pe hard. Roland Garros mută spectacolul pe zgura pariziană. Wimbledon înseamnă iarba londoneză și tradiția celui mai prestigios turneu din tenis. US Open încheie anul, la New York, în fața unor tribune care transformă fiecare finală într-un spectacol.

Răgazul fiscal-bugetar dat de situația încasărilor și a deficitului de la jumătatea anului nu trebuie confundat de București cu o siguranță structurală permanentă.

Hyperscalerii americani vor cheltui anul acesta circa 725 de miliarde de dolari pe infrastructură, Elon Musk promite centre de date pe orbită, iar Europa își numără megawații. România are o fereastră rară, măsurată în luni. Rămâne de văzut dacă o tratăm ca atare.

Este evidentă problema deficitului căscat în ultimii ani pentru "mituirea" salariaților de stat și îndestularea firmelor primarilor prin unele așa-zis investiții. Avem însă probleme ceva mai grave, care suportă o amânare limitată.

În orice economie națională, există facturi care se văd și facturi care nu se văd.

Am fost întrebat deunăzi – în glumă, firește – dacă sunt nicușorist sau bolojenist. Am râs. Cred că am ajuns la vârsta la care am pus pauză la pasiunile politice.

Sunt convins că mulți dintre dvs. vă puneți probleme de viață și moarte, de trecut și viitor, de macro- și micro-economie.

Sectorul privat românesc are toate motivele să fie mândru de ceea ce a construit în ultimele trei decenii și jumătate.

Titlul însuși pare să fi surprins esența secolului XXI. Într-o perioadă în care piețele financiare celebrau sofisticarea instrumentelor de credit, iar numeroși economiști vorbeau despre o nouă eră a stabilității, Greenspan avertiza că lumea intrase într-o epocă a turbulenței.