Opinii

La București este în curs de elaborare strategia energetică a României, un document programatic care ar trebui să guverneze modul în care se va produce întreaga transformare economică datorată tranziției energetice, sau cauzată, după caz, de aceasta. Dar zgomotul electoral de la București acoperă cu totul munca și abordările strategice de importanță majoră pentru următoarele decade

Tot vorbim de partenerii strategici, în zona de securitate și economie dar ce învățăm de la ei? Let’s walk the talk, cum ar spune principalul partener. Vedem în ultima perioadă un narativ care prinde tot mai multă tracțiune, cel despre declinul Vestului și în special al SUA și Germaniei, ca principali exponenți.

“Cel mai important capital al organizației noastre sunt angajații noștri”Ați auzit mantra asta?

Era tranziției energetice e aici. Și în mijlocul peisajului în plină schimbare, industria țițeiului și gazelor naturale își asumă o serie de provocări majore legate de gestionarea resurselor umane și de asigurarea continuității forței de muncă calificate. Transformările economice și evoluția radicală a sectorului energetic au provocat o reevaluare profundă a modului în care sectorul se adaptează la noile realități ale pieței și la cerințele tot mai stringente în ceea ce privește durabilitatea și reducerea emisiilor de carbon.

Asta e o întrebare veche de când lumea. De ce nu sunt toți oamenii la fel, de ce nu putem trăi în pace, fără invidii, fără violență, fără teamă? De ce nu putem fi fericiți etc.? Și lista ar putea continua cu acele întrebări celebrissime care, cel puțin pe mine, mă fac să râd: ce e omul, de unde vine, încotro se-ndreaptă?

Bulă se plimba cu soția personală prin centrul Bucureștiului, când o mașină cu numere de UK (condusă de un englez – sîc !) se oprește lângă familia starului de Dâmbovița întrebându-l: „Do you speak English?” iar Bulă răspunde într-o românească pedantă „â-â”.

Într-o friguroasă seară de noiembrie a anului 1973, vreo cincizeci de tineri imberbi stăteau pe peronul Gării de Nord călare pe niște valize de lemn. Și eu printre ei. Eram, toți, intrați la facultate iar partidul hotărâse se facem armata înaintea facultății. Nu mă întrebați care era logica. Atunci, pe loc, speriat de bombe cum eram, nu v-aș fi putut explica, dar mai târziu mi-a fost mai clar. Partidul se săturase ca teriștii cu licența dată și cu profesii calificate să-i ia peste picior pe caporali, sergenți și sublocotenenți. Tânărul patriei trebuia să învețe ce e disciplina înainte să i se urce gărgăunii la cap, când cu greu îți mai scuipa în farfurie vreun neica Nimeni din armată. „Ia să-l luăm de pe băncile școlii, că-i mai sperios, și să-i băgăm mințile-n cap!”

Sindromul “burnout” este o afecțiune psihologică care rezultă din stresul cronic la locul de muncă care nu a fost gestionat cu succes. Deși nu este clasificat oficial, încă, precum o afecțiune medicală, este recunoscut pe scară largă ca un risc profesional major. Cultura organizațională joacă un rol esențial în dezvoltarea și prevenirea burnout-ului. Iată cum sunt legate sindroamele burnout de cultura organizațională: