Autori

Articolul de azi ar fi trebuit să fie foarte scurt, fiind inspirat de ultima declarație financiară a premierului: deficitul României s-a redus cu 15 miliarde (de lei).

În urmă cu 500 de ani, filosoful Thomas Morus scria o chestie rău prevestitoare, în celebra lui carte, „Utopia”: „Oile voastre, care altădată erau atât de blânde și supuse și se mulțumeau cu puțină hrană, au ajuns acum niște devoratoare atât de mari și de sălbatice, încât îi mănâncă, îi înghit chiar pe oameni.”

Mă îndeamnă o bună prietenă să fac postare dintr-un comentariu pe tema noii programe. Iată că o transform acum într-un articol.

Din nefericire, ne-am obișnuit ca oamenii politici nu numai să dea pe goarnă lucruri trăsnite, dar să și facă ce spun.

Pacea propusă Ucrainei – dincolo de aspectele militare, economice, morale – ridică, mai ales în Europa, o problemă foarte spinoasă.

Nu aș fi scris articolul anterior, dacă nu ar fi avut loc, de curând, în România, o manifestație feministă împotriva femi(ni)cidului, dar care s-a lăsat cu păruială.

Mi-a fost dat să văd, de curând, un clip video în care un senator republican se ciondănea cu alți doi democrați, pe tema libertății cuvântului.

Am ezitat mult să trag niște concluzii după seria anterioară de articole, și pe bună dreptate. Istoria ne spune că sfârșitul lumii a fost anunțat cu încăpățânare, de cel puțin de două ori pe an, cu surle și tobe.

Disclaimăr: acesta este un fragment explicativ. Pentru că degeaba îți explică cineva pe larg și cu amănunte cum să înoți sau cum să mergi pe bicicletă. Când intri în apă sau urci în șa, realitatea sună altfel.

Cred că am stabilit – și nu de azi, de ieri – că propaganda există pentru ca oamenii să-și părăsească și casa, și familia, și rostul și să umble năuci prin lume în căutarea unor iluzii. În urmă cu două mii de ani, se spunea că, după forța armată, propaganda vine pe locul doi în puterile și consistența unui stat