Autori

Când vorbesc de suprapraîndatorarea populației, nimeni nu marșează la discuție, deși aceasta constituie un lucru evident, trădat de nivelul mare al creditelor neperformante. Iar când spun neperformanță nu fac deosebirea între finanțările acordate persoanelor fizice și cele atribuite companiilor. Pentru că, în definitiv, și într-un caz, și în celălalt, tot cererea insolvabilă a dus la neperformanță.

Nu-i greu să observi că populația e supraîndatorată, și că suprafiscalizarea e de vină. Situația e trădată de nivelul mare al creditelor neperformante, indiferent dacă acestea sunt retail sau corporate. Pentru că, în definitiv, firmele nu pot înapoia finanțările la bancă dacă nu le permit piața și un consum reprimat permanent de taxare.

Să fim cinstiți: nimănui nu-i place capitalismul. Capitalismul pe bune, economia de piață adevărată. Cea în care talentul, competențele, puterea de munca și inspirația personală determină averea și nivelul de trai al fiecăruia. În care nimeni nu este protejat de concurență, nici un succes nu e definitiv și nici o avere nu e ferită de ruină.

La stat nu mai lucrează 1,398 milioane de persoane ca în decembrie 2008, ci 1,185 milioane. Ba, chiar s-au văzut și mai puțini bugetari în sistem în ianuarie 2015: 1,180 milioane. Iar dacă ținem cont că numărul total al salariaților s-a redus de la 4,835 milioane în septembrie 2008, la 4,57 în prezent, se vede că din sectorul privat și de la stat au fost dați afară 300.000 de lucrători.

Veniturile fiscale doar par a fi reduse. În realitate, nu sunt. Am scris la începutul lunii iulie că România și Lituania s-au plasat, în 2014, pe ultimele locuri în ceea ce privește ponderea veniturilor fiscale raportate la Produsul Intern Brut, cu 33,4%, respectiv 34,3%.

Nu e un mit, România a fost grânarul Europei, dar numai până la reforma agrară din 1921. Gh.M. Dobrovici menționează, în cartea sa "Istoricul Desvoltării Economice și Financiare a României - 1823-1933", că "producția calitativă și cantitativă nu mai este aceea de sub marea proprietate, desfacerea produselor agricole și în special a grâului nu mai este aurul dinainte de război".

Ani în șir, moneda euro, de fapt cursul acesteia față de leu, a stat în centrul politicii noastre bugetare. În special în timpul acordurilor cu Fondul Monetar Internațional. Mărturie stau accizele în euro. La care s-a renunțat între timp, dar ele au rămas “fixate” în lei la un curs de 4,738 lei/euro, ce nu s-a tranzacționat niciodată pe piață, obținut prin indexarea cu inflația a ratei de schimb.

Ungaria reprezintă una dintre cele mai importante surse de deficit comercial a României - productivitatea îi permite să genereze o ofertă substanțială de mărfuri agroalimentare.

Potrivit unui document CIT Restructuring, care a analizat cifre corespunzătoare anului 2013, dintr-un număr total de 720.000 de companii înscrise la Registrul Comerțului, doar 1% puteau fi considerate firme cu structură financiară sănătoasă.