Când vorbesc de suprapraîndatorarea populației, nimeni nu marșează la discuție, deși aceasta constituie un lucru evident, trădat de nivelul mare al creditelor neperformante. Iar când spun neperformanță nu fac deosebirea între finanțările acordate persoanelor fizice și cele atribuite companiilor.
Pentru că, în definitiv, și într-un caz, și în celălalt, tot cererea insolvabilă a dus la neperformanță. Adică, fie că oamenii au observat pe cont propriu că sunt faliți și nu mai au cum să înapoieze banii băncii, fie că unor firme nu le-a permis piața și nivelul consumului să vândă și au intrat în insolvență, e cam același lucru.
Și ceea ce aș mai vrea să mai menționez este că, la începutul anului 2008, l-am întrebat pe unul dintre bancherii emblematici ai României dacă nu i se pare că sunt suprafinanțate retailul și piața imobiliară. Știți ce mi-a răspuns? Că „în Ungaria și Cehia,de exemplu, creditele imobiliare și ipotecare au ajuns la circa 12% din PIB, iar în România se găsesc la numai 3% din PIB, ceea că arată că există încă foarte mult potențial de creștere” și că “în București se înregistrează un deficit de peste 50.000 de unități locative”.
Dar bineînețeles că nu m-a convins ce mi-a zis și am continuat să-l întreb ce viitor crede că au piețele de retail-banking având în vedere că românii au printre cele mai reduse salarii din regiune și o populație activă care va continua să scadă în următorii 10-20 de ani.
Mi-a replicat că: „Totul pornește de la statistici. Bineînțeles că românii au printre cele mai reduse salarii din regiune... dar n-ar mai veni nici o bancă, nu s-ar mai deschide nici o sucursală dacă n-ar crede în creșterea semnificativă a retailului.Venirea băncilor se bazează pe faptul că România este o țară cu populație mare; chiar dacă are o populație în descreștere, mulți dintre cei care pleacă să lucreze în străinătate trimit bani în țară pentru a cumpăra locuințe.N-ar exista nici o logică ca la noi să fie alți indicatori pe termen mediu și lung în ceea ce privește creditele față de alte țări din regiune sau din Europa Occidentală. Retailul va crește în permanență. Sigur că ritmul de creștere va încetini, însă creșterea va continua până se va apropia de indicatorii din alte țări”.
Din câte se vede răspunsurile s-au bazat pe faptul că “așa-i în întreaga Uniune Europeană”, nu pe cât își permit să împrumute românii, până când au înregistrat una dintre cele mai mari rate ale neperformanței din UE.
Și voi relua întregul periplu logic. Dacă primele bănci din România au ajuns să aibă neperformant un credit din trei, indiferent ce au făcut apoi cu ele, asta arată că ne confruntăm cu supraîndatorarea. Cererea există, dar nu-i solvabilă. Și a devenit și mai redusă după ce bugetarilor, care au avut întregul salariu în cartea de muncă, și au fost considerați clienți “siguri” de către bănci, li s-au tăiat lefurile.
Iar această cerere, ce nu mai are posibilitatea să se adreseze sistemului bancar, poate să vireze către economia subterană, pentru ca oamenii să poată subzista. Unde, în loc să apeleze la instrumentele bancare, fac plăți cu numerar. De aceea a ajuns cash-ul la nivel record.
Când nu migrează “la negru”, consumul se reduce, și această situație nu e în măsură să fie gestionată de politica monetară, deoarece nivelul creditelor neperformate din bănci e foarte mare.
Cu alte cuvinte, politica monetară nu deține resurse cu care să scutească la plată împrumuturile. Spațiu pentru majorarea cererii poate fi creat, eventual, prin intermediul politicii fiscale.
Încercarea de a compensa cu paliative monetare tăierea salariilor și majorarea taxelor arată falimentul unui model de gândire, care a avut ca scop, corupția și furtul organizat.
Ca să detaliez, deși nivelul de trai nu pemitea, s-au redus remunerațiile și s-a mărit povara fiscală. Iar puterea de cumpărare lipsă a fost substituită prin puterea de cheltuire mărită cu bani luați pe datorie. Mai departe, cu resursele ce s-au luat ori nu s-au mai dat de la buget s-au cumpărat bunuri publice ce au costat de cinci ori mai mult decât ar fi trebuit. Și debitele s-au dovedit a fi neperformante. Deoarece a existat cerere, indubital, dar care era insolvabilă din cauză “umflării” facturii populației cu taxe și tarife la utilități.
Ca să conchid, populația a ajuns supraîndatorată din cauza corupției de la nivel central și local. Același motiv pentru care au avut de suferit și băncile.
