Dacă ești un american bogat și te-ai plictisit de viața de zi cu zi, ai două soluții: fie îți cumperi o călătorie în spațiu, fie un post de ambasador. Ambele sunt distractive, singura diferență fiind că, în ultimul caz, trebuie să donezi cui trebuie: candidatului la președinția SUA care câștigă alegerile.
Diplomația americană ar trebui să dea dovadă de profesionalism, măcar și pentru simplul motiv că reprezintă țara cea mai puternică din punct de vedere militar și geopolitic de pe glob. Iar politicienii și opinia publică din cele mai multe state vânează orice vorbă sau gest al ambasadorilor SUA, în speranța că li se vor dezvălui planurile pe care Marele Licurici le are cu țara lor.
Realitatea este însă alta, în mare parte, meseria de ambasador fiind un business ca oricare altul.
35% dintre ambasadorii numiți de actualul președinte Barak Obama nu sunt diplomați de carieră, ci oameni de afaceri și președinți executivi ai unor companii, care s-au remarcat prin nivelul donațiilor efectuate în campania electorală. Procentul este unul în creștere, media numirilor politice până la mandatele sale fiind de 31%. Ceilalți 65%, printre care și actualul ambasador al SUA în România, Hans Klemm, sunt diplomați de carieră, însă ei trebuie să se mulțumească cu posturi în state mai puțin importante. Posturile de la Londra, Paris, Bruxelles etc le sunt inaccesibile, fiind rezervate “donatorilor” din campania electorală.
Postul de ambasador în UE, de trei ori mai ieftin decât cel de ambasador la Londra
Wikileaks a publicat în această săptămână lista cu donatorii democrați din 2011 care au obținut posturi de ambasadori în ultimii cinci ani, “obținută” de la hacker-ul Guccifer 2.0 (varianta upgradată a hacker-ului român judecat și aflat în prezent în închisoare în SUA).
Astfel, Matthew Barzun, CEO la Brickpath.com, care a donat suma record de 3,5 milioane de dolari către Convenția Partidului Democrat și către fndul de campanie al lui Barak Obama la ultimele alegeri, a fost numit ambasador în Marea Britanie și apoi în Suedia. Postul de ambasador la Paris a fost puțin mai ieftin, Charlie Rivkin, CEO al Wildbrain, achitând pentru el doar 2,5 milioane de dolari în donații.
Kirk Wagar, președinte al Wagar Law Firm, a donat 2,33 milioane de dolari pentru a fi recompensat cu postul de ambasador SUA în Singapore. Alan Solomont, CEO al Solomont Bailis Ventures, a plătit o sumă similară pentru privilegiul de a conduce ambasada din Madrid. Tokyo-ul a fost mai ieftin, John Roos, CEO-ul Wilson Sonsini Goodrich & Rosati, donând doar 2 milioane de dolari, o sumă similară cu cea cu care a finanțat CEO-ul Interior Music, Nicole Avant, campania lui Obama pentru a obține postul din Bahamas.
Interesant este că postul de ambasador la UE este mult mai puțin prețuit decât cel de ambasador la Londra, fiind de peste trei ori mai ieftin. Bill Kennard, președinte al Carlyle Group, a achitat doar un milion de dolari pentru a obține acest post, sumă cu 2,5 milioane de dolari mai mică decât cea plătită de Matthew Barzun pentru privilegiul de a se plimba prin grădina Winfield House.
Petreceri cu vinuri și opere de artă scumpe
Bloomberg a publicat în urmă cu 3 ani un articol numit The Economics of Being a U.S. Ambassador în care explica modelul de business al diplomaților donatori. Pe aceștia nu-i mână în luptă atât obținerea de profit, cât mai ales luxul și statutul care însoțește pozițiile diplomatice. În schimbul donațiilor considerabile efectuate, în medie de 1,8 milioane de dolari, potrivit unor calculate efectuate de The Guardian, noii ambasadori ai Statelor Unite în principalele capitale ale lumii își câștigă dreptul de a oferi în principal dineuri scumpe (un fost ambasador american la Londra, Louis Susman, fost bancher de investiții din Chicago, organiza în medie 3-4 evenimente sociale pe săptămână, unul la două zile). În plus, au privilegiul de a locui pe domenii fabuloase, cum este Winfield House, din Londra, a cărei grădină este depășită doar de cea a Palatului Buckingham.
Ambasadorul SUA de la Roma se poate delecta cu cele 5.000 de sticle de vinuri de soi găzduite în vinoteca cu trei etaje din catacombele Vilei Taverna. Valoarea acesteia este estimată de specialiști 1,1 milioane de dolari și a fost finanțată de oameni de afaceri italieni și americani, pasionați de vinuri. De asemenea, în urma programului Departamentului de Stat “Arta în ambasade”, donatorii care au fost recompensați cu un post de ambasador se pot bucura de “compania” celor mai valoroase opere de artă din muzeele americane.
Recepții de peste un milion de dolari
Însă investiția inițială în campania electorală a candidatului care obține președinția SUA nu este singura cheltuială la care sunt supuși “donatorii” diplomați americani. Ambasadorii americani au un salariu anual de bază de maxim 179.700, iar party-urile oferite pot costa câteva sute de mii de dolari mai mult. Unii dintre diplomații SUA din marile capitale ale lumii plătesc și peste un milion de dolari din propriile buzunare pe aceste petreceri. Diplomații, care nu au puterea financiară a “donatorilor”, apelează la buzunarele companiilor americane. Dan Kurtzer, diplomat de profesie și nu “donator”, obișnuia să solicite corporațiilor donații, în perioada când a fost ambasador în Egipt, între 1997 și 2001, pentru a organiza petrecerea de 2.000 de persoane dedicată sărbătoririi Zilei Naționale a SUA, pe 4 iulie. Numai artificiile și recepția de la Casa Operei din Cairo costau cel puțin 100.000 de dolari.
”E ca și cum ai plăti 25 de milioane de dolari pentru a călători în spațiu”
Mulți dintre donatorii numiți ambasadori au dat dovadă de lipsă de profesionalism. Cynthia Stroum, care a efectuat donații către Comitetul Partidului Democrat și către fondul de campanie al președintelui Barak Obama în valoare de 1,48 milioane de dolari, a fost “recompensată” cu postul de ambasador în Luxembourg. La finalul mandatului său, potrivit unui raport al Departamentului de stat, “a lăsat ambasada într-o stare nefuncțională” după ce a creat o atmosferă de lucru caracterizată prin “agresivitate, ostilitate și intimidare”.
Un fost congressman american, Jim Kolbe, compară competiția dintre donatorii bogați pentru un post de ambasador cu pasiunea unor miliardari pentru meseria de astronaut. “E ca și cum ai plăti 25 de milioane de dolari pentru a călători în spațiu. Este distractiv”, susține acesta.
Mai puțin distractiv este însă pentru cetățenii statelor în care au fost numiți ambasadori. Iar dacă în cazul diplomaților de ocazie, de meserie donatori, gafele pot fi înțelese, în cazul celor de carieră, precum Hans G. Klemm, pot fi găsite mult mai greu circumstanțe atenuante.
