Autori

Din nefericire, ne-am obișnuit ca oamenii politici nu numai să dea pe goarnă lucruri trăsnite, dar să și facă ce spun.

Pacea propusă Ucrainei – dincolo de aspectele militare, economice, morale – ridică, mai ales în Europa, o problemă foarte spinoasă.

Nu aș fi scris articolul anterior, dacă nu ar fi avut loc, de curând, în România, o manifestație feministă împotriva femi(ni)cidului, dar care s-a lăsat cu păruială.

Mi-a fost dat să văd, de curând, un clip video în care un senator republican se ciondănea cu alți doi democrați, pe tema libertății cuvântului.

Am ezitat mult să trag niște concluzii după seria anterioară de articole, și pe bună dreptate. Istoria ne spune că sfârșitul lumii a fost anunțat cu încăpățânare, de cel puțin de două ori pe an, cu surle și tobe.

Disclaimăr: acesta este un fragment explicativ. Pentru că degeaba îți explică cineva pe larg și cu amănunte cum să înoți sau cum să mergi pe bicicletă. Când intri în apă sau urci în șa, realitatea sună altfel.

Cred că am stabilit – și nu de azi, de ieri – că propaganda există pentru ca oamenii să-și părăsească și casa, și familia, și rostul și să umble năuci prin lume în căutarea unor iluzii. În urmă cu două mii de ani, se spunea că, după forța armată, propaganda vine pe locul doi în puterile și consistența unui stat

Înainte de a înainta prin nisipurile mișcătoare / seducătoare ale netului, am să încerc să vă amintesc ceva simplu și ușor de înțeles. Scrutând istoria, avem deseori impresia că strămoșii noștri au fost, în mare măsură, niște idioți. Cum de nu au putut să-și dea seama de context, de consecințe, de pericole? Cum de au ajuns să se măcelărească? Cum de au irosit resurse, oameni, cum au ținut lumea la foc mic, de nu a ieșit nici măcar de un borș și-o mâncărică de cartofi? Au pierdut totul dintr-un simplu calcul greșit. Oare nu era clar de la început – așa cum ne apare nouă astăzi?

Sugeram data trecută că invazia de postări, știri, imagini și mărturii lansate în spațiul public și mai ales în social media a atins un grad de frecvență și masivitate care face, pentru orice om obișnuit, aproape imposibilă separarea adevărului de minciună.

Poate că ați observat, poate nu. În ultimul an, odată cu avântul tehnologiei AI, rețelele sociale și aplicațiile bancare sunt sufocate de povești melodramatice și motivaționale, toate false și generate cu tehnologia cea nouă. E o veche poveste a lucrurilor care sunt bune și rele deopotrivă, în funcție de cine le folosește