Spre deosebirea de majoritatea consumatorilor, fumătorii nu s-au bucurat nici în 2017, cum nu au beneficiat nici în 2016, de micșorarea taxei pe valoare adăugată (TVA). Dacă la celelalte produse o mare parte din micșorare TVA, în două etape, prima dată de la 24 la 20% în 2016, a doua oară de la 20 la 19% în 2017, s-a reflectat în prețuri (cel puțin într-o primă fază), în cazul fumătorilor, pachetul de țigări a rămas la același preț.
Motivul: Guvernul a convenit încă de acum doi ani cu industria tutunului să compenseze efectul reducerii TVA asupra încasărilor la buget cu o majorare a nivelului accizei totale la țigarete, încă din prima zi a fiecărui an (2016, respectiv 2017).
Astfel acciza la tutun a crescut de la 1 ianuarie 2017 de la 430,71 lei/1000 țigarete la 435,58 lei/1000 țigarete, pentru a compensa efectul negativ adus bugetului de stat de diminuarea cotei de TVA de la 20% la 19% în 2017. Cu alte cuvinte, ieftinirea cu aproximativ 1% antrenată de TVA a fost acoperită integral cu scumpirea cu 1,13% (sau 10 bani pe pachet) a accizelor.
Anul trecut, acciza totală pentru țigarete a fost majorată cu alți 18,69 lei/1000 de țigarete (0,37 lei/pachet; 0,44 lei, incluzând și TVA-ul aferent) sau 4,5%, anulând practic efectul micșorării TVA de la 1 ianuarie 2016 (de aproximativ 0,45 lei).
Dacă guvernul nu ar fi “conspirat” cu producătorii de țigarete să majoreze accizele pentru a compensa micșorarea TVA din ultimii doi ani, pachetul de țigări ar fi fost mai ieftin cu aproximativ 65 de bani, ceea ce, în cazul unui fumător de un pachet de țigări pe zi, s-ar fi transformat într-o economie anuală de 240 de lei.
Asta dacă producătorii ar fi transferat integral în preț reducerea de TVA. Potrivit teorie economice, orice micșorare a impozitării indirecte se împarte între vânzător și cumpărător, procentul reducerii transferate ultimului fiind direct proporțională cu elasticitatea cererii de pe acea piață. Cu cât elasticitatea este mai redusă (cum e cazul cererii de tutun), cu atât mai mic este și procentul transferat consumatorilor din reducerea de impozitare. Piața tutunului și celelalte piețe accizate sunt însă cazuri speciale, companiile preferând să transfere integral în prețuri micșorările/majorările de impozitare, pentru a transmite consumatorului mesajul că politica fiscală este cea care le scumpește produsele (majorările de impozite indirecte sunt net superioare încercărilor de micșorare a acestora, care sunt mai mult niște excepții).
Începând cu anul următor, 2018, “nivelul accizelor se va actualiza anual cu creșterea prețurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față de perioada octombrie 2014 - septembrie 2015, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică până la data de 15 octombrie”. Actualizare care nu se va aplica însă în perioade deflaționiste, în cazul în care în ultimele 12 luni are loc scăderea prețurilor de consum, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare.
Potrivit Codului Fiscal, în cazul țigaretelor, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică și acciza ad valorem. Acciza specifică se determină anual, pe baza prețului mediu ponderat de vânzare cu amănuntul, a procentului legal aferent accizei ad valorem și a accizei totale. Această acciză specifică se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu cel puțin 30 de zile înainte de intrarea în vigoare a nivelului accizei totale. Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal de 14% asupra prețului de vânzare cu amănuntul al țigaretelor eliberate pentru consum.
Industria tutunului este una extrem de importantă pentru bugetul de stat, fiind cel de-al doilea mare contributor, după industria de petrol și gaze. În 2015, companiile de tutun au platit la stat 2,7 miliarde de euro in accize, TVA, impozite si contribuții.
