Compania de stat Nuclearelectrica (SNN), operatorul centralei nucleare de la Cernavodă, vrea ca actul contractual de inginerie, procurare și construcții (IPC) în baza căruia vor fi edificate noile reactoare 3 și 4 ale centralei să prevadă, pe cât posibil, un preț total fix ferm, se arată în draftul Strategiei de continuare a proiectului unităților 3 și 4 CNE Cernavodă, ce va fi supus aprobării acționarilor SNN într-o ședință AGA convocată luna viitoare. Experiențe similare destul de recente, precum și studii de specialitate în domeniu arată însă că este posibil ca acest tip de contract să nu mai fie cel mai potrivit pentru proiecte de construcție de centrale nucleare, marcate adesea de întârzieri și depășiri masive de costuri, a căror povară este suportată în cele din urmă de către statele beneficiare.
Directorul general al Nuclearelectrica, Cosmin Ghiță, declara în urmă cu circa o săptămână că SNN este pe cale să finalizeze actualizarea studiului de fezabilitate pentru reactoarele 3-4 și că estimarea de costuri este de 7 miliarde euro, ușor sub cea de 7,2 miliarde euro avansată în urmă cu 5 ani de fostul partener al SNN la proiect, gigantul chinez de stat China General Nuclear Power. Studiul, realizat de Deloitte și Kinetrics, poate fi consultat doar de către acționarii Nuclearelectrica și numai sub condiția semnării în prealabil a unui acord de confidențialitate.
Precedenta estimare oficială a costurilor construirii reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă era de 6,5 miliarde euro și data din 2012, fiind rezultatul unui studiu de fezabilitate realizat de către Ernst&Young. Anterior, investiția era estimată la circa 4 miliarde euro.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Nuclearelectrica este controlată de statul român prin Ministerul Energiei, cu peste 82% din capital. Proiectul reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă va fi dezvoltat de către filiala EnergoNuclear, deținută integral de către SNN.
"SNN va aporta în natură la capitalul social al EnergoNuclear activele aferente proiectului, înregistrate în contabilitate ca "imobilizări în curs", active care includ terenul, structurile civile existente, stocul de echipamente și materiale, cantitatea de 75 de tone apă grea, studiile tehnice suport elaborate pentru obținerea autorizațiilor și a aprobărilor Comisiei Europene în legătură cu proiectul. Statul român va aporta în natură la capitalul social al EnergoNuclear cantitatea de apă grea necesară pentru completarea inventarului inițial și cantitatea de octoxid de uraniu aferent primei încărcături de combustibil nuclear, sens în care, până la data deciziei finale de investire, statul român va comunica cantitățile, termenii și condițiile de aport, convenindu-se că valoarea acestor active - apă grea și octoxid de uraniu - va fi determinată de un evaluator independent, conform prevederilor legale", se arată în documentul citat.
Acolo se mai menționează că, drept condiție prealabilă pentru luarea deciziei preliminare de investire și trecerea în etapa 2 a proiectului, se impune încheierea unui acord între statul român și SNN, prin care să se stabilească responsabilitățile părților cu privire la asigurarea finanțării, adoptarea mecanismelor de sprijin, cum ar fi contractele pentru diferență ce garantează un preț minim orientativ de vânzare a energiei, și asigurarea condițiilor de infrastructură pentru finalizarea și exploatarea proiectului.
Etapa 1 pregătitoare a proiectului va dura circa 2 ani și va costa cam 15 milioane euro, bani care vor fi asigurați de către Nuclearelectrica, prin majorarea corespunzătoare a capitalului EnergoNuclear.
"Principalele obiective ale acestei faze sunt: reoperaționalizarea societății de proiect EnergoNuclear, contractarea serviciilor de asistență tehnică, juridică și financiară, contractarea serviciilor de inginerie pentru actualizarea specificației tehnice de procurare (BIS), lansarea, selectarea și atribuirea contractului de inginerie, procurare și construcții IPC în două faze (Faza 1 - Lucrări preliminare - Limited Notice to Proceed și Faza 2 - Implementarea Proiectului - Emiterea Ordinului Final de Incepere a Lucrărilor - Final Notice to Proceed). În cadrul acestei etape se vor contracta orice alte studii/rapoarte/evaluări necesare pentru configurarea proiectului în limitele bugetului aferent acestei etape", se precizează în document.
Cu privire la atribuirea contractului IPC, este important de notat că Comisia Europeană, care a avizat în toamna anului trecut proiectul de Acord România-SUA privind cooperarea în domeniul dezvoltării proiectelor nuclearo-electrice de la centrala Cernavodă și în sectorul energiei nucleare civile din România, a transmis Guvernului de la București că recomandarea sa este ca, în caz de conflict între dispozițiile Acordului și cele ale Tratatului european Euratom, acestea din urmă să prevaleze și că mai este de lămurit compatibilitatea cu normele UE a unor prevederi din înțelegerea cu americanii referitoare la achizițiile publice care vor fi efectuate pentru extinderea și retehnologizarea Cernavodă.
Este de presupus că nelămuririle Comisiei Europene cu privire la compatibilitatea Acordului nuclear România-SUA cu legislația europeană a achizițiilor publice se leagă și de declarațiile publice ale oficialilor implicați în pregătirea acestuia, conform cărora s-a stabilit deja ce companii americane vor coordona proiectele de extindere și retehnologizare a centralei nucleare Cernavodă și din ce alte țări vor proveni firmele care vor contribui la implementarea acestora.
De asemenea, este posibil ca și promisa implicare ca finanțator, cu miliarde de dolari, a Ex-Im Bank US, instituție de stat a SUA ce are ca scop sprijinirea expansiunii în străinătate a companiilor americane, să fi ridicat semne de întrebare la Bruxelles cu privire la șansele reale pe care firmele din UE le-ar avea în a-și adjudeca contracte la Cernavodă și la transparența și echitabilitatea în general a procedurilor de achiziție publică care vor fi organizate în aplicarea Acordului nuclear cu SUA.
Etapa 2 a proiectului Cernavodă 3-4, cea a lucrărilor preliminare, va avea o durată estimată de 18-24 de luni.
"Obiectivele acestei etape constau in dezvoltarea, de către contractorul IPC, a părții de inginerie critică a proiectului, a documentațiilor de securitate nucleară și a analizelor privind piața locală a furnizorilor de echipamente si servicii necesare implementării lucrărilor de construcție, astfel incât prețul total al proiectului să fie de tip fix/ferm pentru un procent considerabil al lucrarilor si serviciilor necesare. De asemenea, tot în această etapă vor fi dezvoltate documentațiile de securitate nucleară necesare obținerii autorizației de securitate nucleară, precum și documentația de notificare a proiectului la Comisia Europeană în baza articolului 41 din Tratatul EURATOM. La finalul acestei etape, se va reanaliza fezabilitatea proiectului pe baza noilor indicatori tehnico-economici și se va lua decizia finală de investire, care va permite trecerea proiectului în etapa 3", se mai specifică în draftul de strategie.
Pentru luarea deciziei finale de investire trebuie îndeplinite o serie de condiții ce includ obținerea autorizărilor necesare de la Comisia Europeană pentru măsurile de sprijin acordate de stat și structurarea și închiderea pachetului de finanțare pentru proiect.
"Etapa 3 - Construcție (Emiterea Ordinului Final de Începere a Lucrărilor / Final Notice to Proceed - FNTP) - Faza 2 a Contractului IPC, având o durată estimată la 69 – 78 de luni (finalizare U3 - 2030 /finalizare U4 - 2031), constă în demararea efectivă a lucrărilor de construcție, montaj și punere în funcțiune", conchide documentul.
Întârzierile semnificative în derularea lucrărilor și depășirile masive de costuri sunt frecvente în industria construirii de centrale nucleare. Costurile estimate ale celui mai mare și mai notoriu proiect de acest tip aflat în lucru, Hinkley Point C din Marea Britanie, au crescut cu 5 miliarde lire sterline în ultimii 5 ani, de la circa 18 miliarde în 2016 la 23 miliarde în prezent. Față de estimarea inițială din 2008, costurile aproape s-au dublat. Termenul inițial de finalizare a centralei era finalul lui 2017.
Majorarea de costuri va însă suportată integral de investitorii în compania de proiect care realizează centrala, principalul fiind gigantul energetic francez EDF. În baza contractului pentru diferență în vigoare, implementat pentru sprijinirea proiectului, companiei i se garantează un preț orientativ de vânzare a energiei de 92,50 lire sterline/MWh pe durata de viață a unității, preț care nu va fi modificat în urma majorărilor de costuri, potrivit declarațiilor recente ale oficialilor britanici.
Un exemplu negativ clasic, citat adesea de specialiști, este proiectul construirii reactorului 3 al centralei nucleare finlandeze Olkiluoto, demarat în 2005 și care trebuia finalizat în 2010, însă nu a fost terminat nici acum, ultimul termen avansat de punere în funcțiune fiind februarie 2022. Principalul contractor, compania franceză Areva, s-a angajat să construiască reactorul cu 3 miliarde euro, în baza unui contract IPC cu preț fix, însă în 2012 estimarea de costuri a ajuns la 8,5 miliarde euro, ceea ce a dus inclusiv la litigii în curțile internaționale de arbitraj comercial.
Mai mult, Guvernul de la Paris a fost nevoit să salveze Areva cu un ajutor de stat de 5 miliarde euro, iar operațiunile de construcție de reactoare ale companiei au fost preluate de EDF. În prezent, costurile totale ale proiectului sunt estimate la 11 miliarde euro.
Două proiecte cu evoluții similare derulate în SUA pe bază de contracte IPC cu prețuri fixe au dus la insolvența contractorului Westinghouse în 2017, compania-mamă Toshiba fiind nevoită să vândă firma, din cauza pierderilor și datoriilor masive acumulate ca urmare a întârzierilor și depășirilor de costuri. Citând aceste exemple și altele, un studiu din 2018 concluziona că este posibil ca acest tip de contract să nu mai fie cel mai potrivit pentru proiecte de construcție de centrale nucleare.
Unalt studiu, foarte recent, al Massachusetts Institute of Technology (MIT) identifică și explică principalele cauze ale depășirilor de costuri ale proiectelor de construire de centrale nucleare, printre care se numără reutilizarea de modele de design ingineresc deja existente fără să se țină cont suficient de particularitățile locațiilor noilor proiecte.
