Statul român a încasat în prima jumătate a acestui an redevențe aferente activității de producere a gazelor naturale în valoare de 432,7 milioane de lei, echivalent unui procent de 67% din totalul redevențelor încasate pe 2017, ca urmare a modificării prețului de referință din formula de calcul a redevențelor. Însă sumele încasate de stat de pe urma activității de extracție a gazelor naturale sunt aproape duble, încasărilor din redevențe adăugându-li-se și cele din impozitul special pe veniturile suplimentare rezultate din liberalizarea prețului gazelor.
De ce este important: Săptămâna aceasta va fi discutată în Camera Deputaților controversata lege offshore, trimisă spre reexaminare către Parlament de președitele Klaus Iohannis, prin care se impune un impozit suplimentar și activității de extragere a gazelor din Marea Neagră. În timp ce companiile din domeniu susțin că noul impozit le îngreunează adoptarea deciziei finale de investiție, guvernul și mai mulți activiști din spațiul public afirmă că statul român încasează prea puțini bani de pe urma concesionării resurselor naturale.
Și mai important: Companiile producătoare de gaze din România mai susțin că deja în ceea ce privește activitatea onshore, le-a fost practic dublată redevența, prin introducerea impozitului special pe veniturile suplimentare. În plus, povara fiscală impusă acestora a fost majorată și prin folosirea prețului de referință de pe bursa gazelor din Austria, superior celui de pe piața internă, în formula de calcul a redevenței.
În 2017, statul român a încasat în total redevențe pentru activitatea de extracție a gazelor de 641 milioane de lei de la 13 companii.
Ca și în anii trecuți, și în prima jumătate a anului 2018, liderul companiilor plătitoare de redevențe pe gaze a fost OMV Petrom, cu 223,5 milioane de lei, urmată de Romgaz, cu 192,7 milioane de lei.
Interesant este că OMV Petrom a achitat redevențe mai mari decât Romgaz în pofida faptului că a extras un volum mai redus de gaze, 2,4 milioane tone metrice standard, față de 2,6 milioane tone metrice standard, în cazul companiei la care statul român este încă acționar majoritar. Explicația ar fi aceea că Romgaz are zăcăminte cu o productivitate mai redusă, ceea ce conduce la aplicarea unei cote de impozitare mai scăzute.
În prezent, companiile achită o redevență de 3,5% pentru zăcăminte care produc trimestrial sub 10 milioane de metri cubi, una de 7,5% pentru zăcăminte care produc trimestrial între 10 și 50 milioane metri cubi, 9% pentru zăcăminte care produc trimestrial între 50 și 200 milioane metri cubi și 13% pentru zăcăminte care produc trimestrial peste 200 milioane metri cubi.
Dacă ritmul producției se păstrează, statul ar putea încasa până la finalul anului aproape un miliard de lei numai din redevențe.
Potrivit datelor OMV Petrom, în prima jumătate a anului, compania a achitat alte 170 milioane de lei impozit pe venituri suplimentare din liberalizarea gazelor, achitând în total aproximativ 400 milioane de lei impozite pe producție. Până la finalul anului această sumă s-ar putea dubla, statul urmând a încasa numai de la OMV Petrom, redevențe și impozit pe veniturile suplimentare din liberalizarea prețului gazelor de 800 de milioane de lei.
Dacă statul câștigă, cineva trebuie să achite factura unei impozitări în creștere. Teoria economică susține că orice majorare de fiscalitate este suportată de companii și consumatori, partea suportată de cei din urmă fiind mai mare în cazul în care numărul companiilor de pe piață este mai restrâns.
Așa se face că, potrivit calculelor Profit.ro, modificarea prețului de referință din formula de calcul a redevenței a avut un impact total asupra prețului de 7,4 lei/MWh, aproximativ 75% din majorarea de preț din ultimul an.
Sursă: ANRM
Din februarie 2008 și până în 11 februarie 2018, prețul de referință utilizat la calculul redevențelor datorate pentru producția internă de gaze naturale a fost unul fix, stabilit de ANRM la 495 lei/mmc. La începutul lui 2018, Agenția a schimbat radical legislația, spre nemulțumirea companiilor petroliere, și a decis ca prețul de referință să fie media cotațiilor spot lunare, transformate din euro în lei, rezultate din tranzacțiile cu gaze derulate la la Central European Gas Hub din Viena (CEGH).
Sursă. ANRM
Asta a făcut ca, după intrarea în vigoare a modificării legislative, prețul de referință pe mia de metri cubi să se majoreze cu peste 100%, de la 495 lei în ianuarie și primele zile din februarie la peste 932 lei în a doua jumătate a lunii februarie, 1.110 lei în martie și 1.184 lei în aprilie. Ulterior, după ieșirea din iarnă și scăderea corespunzătoare a consumului, prețul s-a mai temperat, la circa 1.002 lei în mai și 1.087 lei în iunie.
Majorarea a fost resimțită de producători. Astfel, Romgaz, controlată de stat, și-a redus profitul net cu 10% în primul semestru, plătind redevențe cu peste 42% mai mari, respectiv cu peste 51 milioane doar ca urmare a modificării prețului de referință, în condiții de majorare a producției.
Per total, influența majorării fiscalității din domeniu asupra Romgaz (introducerea prețului de referință de la bursa de la Viena în formula de calcul a redevenței și impactul indirect al acesteia în impozitul asupra veniturilor suplimentare) a fost de 117 milioane de lei (57 milioane suplimentare din redevență și 60 de milioane din impozitul pe veniturile suplimentare).
În cazul OMV Petrom, producția de gaze a scăzut, iar influența negativă rezultată din creșterea redevențelor pe gaze a fost compensată, în primul semestru din 2018, de majorarea prețului de vânzare a țițeiului.
În 2008, prețul de referință pentru redevențe a fost stabilit la 495 lei/mia de metri cubi, adică 45,71 lei/MWh, cât era la acea dată prețul de vânzare al gazelor naturale din producția internă recomandat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) atât pentru consumatorii casnici, cât și pentru cei industriali. Între timp, prețul de vânzare al gazelor de către producători a fost liberalizat, dar prețul de referință pentru calculul redevenței a rămas pe loc, ceea ce, potrivit Curții de Conturi, ar fi creat un minus de încasări la bugetul de stat de aproape 1,4 miliarde dolari în perioada 2011-2015.
Pe de altă parte, din cauza lipsei infrastructurii de transport necesare, producătorii români de gaze nu au în prezent posibilitatea de a-și vinde producția pe hub-ul de la Baumgarten, unde prețurile sunt semnificativ mai mari decât pe piața internă. "Este un total nonsens să ne raportăm la prețul de la Baumgarten. De ce nu prețul din Asia, care e mult mai mare? De ce un preț din afara țării? Așa, următorul pas va fi să ne raportăm la prețul de pe Lună", spunea la Londra, în primăvară, șeful OMV, Rainer Seele.
Între timp, însă, chiar stabilirea cotațiilor austriece ca preț de referință pentru redevențele autohtone a provocat scumpirea gazelor pe piețele angro din România, scumpire care se simte deja în facturile consumatorilor finali. Asta a dus chiar la ideea plafonării prin hotărâre de Guvern a prețului la gaze, idee la care s-a renunțat, deocamdată, în condițiile în care CET-urile care produc căldură pentru populație întâmpină deja probleme financiare majore ca urmare a scumpirii gazelor.
Documentul mai arată că, în ultimii 12 ani, recordul anual de redevențe pe gaze încasate la buget a fost stabilit în 2015, când producătorii au plătit în total peste 679 milioane lei.
Anul trecut, potrivit sursei citate, un număr de 14 companii au avut producție de gaze și au plătit redevențe pe ce au extras, iar în primul semestru din 2018 -12. OMV Petrom și Romgaz domină însă autoritar industria. Ca o curiozitate, anul acesta, două companii, Lotus Petrol SRL și Brent Oil CO SRL, au plătit redevențe de sute de lei (226 lei, respectiv 591 lei), pentru cantități de gaze extrase de 7.000 și 18.000 metri cubi. În 2016, pentru tot anul, Expert Petroleum SRL a plătit o redevență de 4 (patru) lei pentru o "producție" de 240 metri cubi de gaze.
Sursă: ANRN
