Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea depusă în aprilie de Rompetrol Rafinare, compania sa mamă KMG International și o altă firmă din grup, Oilfield Exploration Business Solutions, de ridicare a sechestrului impus de DIICOT în urmă cu 2 ani, în aprilie 2016, pe rafinăria Petromidia și pe alte active ale celor 3 companii, în dosarul penal Rompetrol 2, în care estimarea inițială a prejudiciului se ridica la aproape 770 milioane dolari.
Decizia ÎCCJ este definitivă. Cele trei companii solicitaseră și sesizarea Curții Constituționale, reclamând ca neconstituționale două articole din Codul de Procedură Penală. Instanța supremă a respins și această cerere, contestatoarele având posibilitatea să facă recurs.
Solicitarea de ridicare a sechestrului fusese depusă după ce, luna trecută, procurorii DIICOT au anulat 3 ordonanțe de extindere a urmării penale în acest dosar, emise în 2017.
"La 12 aprilie 2018, DIICOT a emis o Ordonanță care a anulat Ordonanțele anterioare din 17 iulie 2017, 18 septembrie 2017 și 6 decembrie 2017 emise de procurorul însărcinat cu acest dosar, prin care s-a extins investigația asupra altor diverse persoane și/sau anumite fapte penale au fost abordate într-o manieră mai defavorabilă pentru anumiți acuzați. Având în vedere că cele trei Ordonanțe anulate sunt bazate pe Ordonanța din aprilie 2016 emisă de procurorul din acest dosar, prin care au fost impuse măsuri de sechestru asupra activelor KMG, OEBS si RRC, companiile grupului KMG International NV, Rompetrol Rafinare SA și OilField Exploration Business Solutions SA au depus, la 20 aprilie 2018, o nouă contestație la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ridicarea sechestrului", se arată într-un document recent al Rompetrol Rafinare.
Potrivit surse citate, în dosarul Rompetrol 2, DIICOT a procedat și la înlocuirea procurorului de caz.
"O contestație similară împotriva ordonanțelor de sechestru va fi depusă la DIICOT pentru a fi soluționată de noul procuror responsabil de dosar sau de superiorul acestuia", se menționează în document.
În urmă cu un an, KMG International a cerut respingerea acuzațiilor DIICOT din dosarul penal Rompetrol 2 cu privire la ordonanțele de Guvern din anii 2000 și 2003 privind privatizarea Petromidia și convertirea în obligațiuni a datoriilor bugetare ale companiei, invocând ca argument decizia din februarie 2017 a Curții Constituționale potrivit căreia DNA a încălcat principiul separării puterilor în stat anchetând modul în care fostul Guvern Grindeanu a elaborat și adoptat controversata OUG nr. 13/2017 privind modificarea codurilor penale. DIICOT nu a dat nici un răspuns acestei cereri.
"La 17 iulie 2017, DIICOT a emis Ordonanța care păstrează în mare Ordonanțele emise în 2016, dar permite parților civile, respectiv Ministerul Energiei și Ministerul de Finanțe să pună la dispoziție sumele aferente prejudiciului pretins a fi fost suferit, precum și probele care stau la baza prejudiciului pretins. Singura pretinsă parte vătămată care a solicitat un pretins prejudiciu este Faber Invest & Trade, prin reprezentanții săi legali, de 96,6 milioane dolari", se mai afirmă în documentul recent al Rompetrol.
Faber Invest & Trade, înregistrată în Delaware, SUA, este deținută de un grup de persoane și entități legate de rafinăria insolventă RAFO Onești, printre care omul de afaceri Marian Iancu și firme controlate de acesta. Încă din 2004, firma a contestat privatizarea Petromidia, inclusiv prin acțiuni în instanță.
În anul respectiv, Dinu Patriciu i-a acuzat pe Marian Iancu și Ovidiu Tender că au încercat să-l șantajeze cu dezvăluirea unor informații despre Rompetrol și privatizarea Petromidia. Patriciu a afirmat că cei doi au dorit să preia controlul Rompetrol prin fuziune cu RAFO. Tender și Iancu au respins aceste acuzații.
Potrivit declarațiilor din noiembrie 2017 ale fostului ministru al Energiei, Toma Petcu, în 2016, cele două ministere s-au constituit părți civile, cu suma de 225 milioane euro. Tot Petcu spunea atunci că Ministerul Energiei nu va prelungi memorandumul din 2013 cu KMG International, iar compania va trebui să-și plătească datoria către stat pentru a-și dovedi buna credință, inclusiv din cauza faptului că respectivul memorandum conține o prevedere potrivit căreia acesta devine nul dacă DIICOT trimite în instanță dosarul penal Rompetrol 2.
Numai că dosarul nu a ajuns nici în prezent în instanță. Mai mult, Ministerul Energiei a decis recent să mandateze conducerea Societății de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE), pe care o controlează integral, să continue demersurile pentru înființarea fondului de investiții kazah-român alături de KMG International, fosta The Rompetrol Group, parte a soluției, convenite în urmă cu 5 ani, de reglare a datoriilor istorice ale Rompetrol față de statul român.
Totuși, mandatul de negociere cu KMG International acordat conducerii SAPE este unul limitat, în decizia de mandatare precizându-se că societatea "nu va asuma în nume propriu angajamente ale statului român sau ale altor entități desemnate" și dându-se ca exemplu în acest sens "obligația referitoare la ridicarea sechestrului instituit de ANAF asupra patrimoniului societății (KMG International – n.r.)".
În plus, Fiscul a scos recent la licitație, prin executare silită, clădirea cu 10 etaje a vechiului sediu al grupului Rompetrol de pe Calea Victoriei, rămasă în proprietatea companiei petroliere și închiriată de 7 ani operatorului de servicii medicale MedLife, pentru recuperarea datoriilor firmei Oilfield Exploration Business Solutions SA, divizia de explorare și producție hidrocarburi a KMG International.
În mai 2016, procurorii DIICOT au pus sub acuzare 14 persoane în dosarul Rompetrol 2, printre care se află Sorin Marin, fost partener de afaceri cu Dinu Patriciu și acționar în compania Rompetrol, Alexandru Nicolcioiu, directorul de producție al KazMunayGas International (fostul Rompetrol Grup), Adrian Constantin Volintiru, fost președinte AVAS, precum și cetățenii americani George Philip Stephenson și Colin Richard Hart. Acuzațiile sunt de constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu, înșelăciune, delapidare, evaziune fiscală, spălare de bani și manipularea pieței de capital prin tranzacții sau ordine de tranzacționare.
Ulterior, președintele Klaus Iohannis a aprobat cererile de urmărire penală pentru patru foști miniștri — Mihai Tănăsescu, Dan Ioan Popescu, Sebastian Vlădescu și Gheorghe Pogea.
Procurorii susțineau că, în anul 1998, Dinu Patriciu și Sorin Marin, împreună cu cetățenii americani George Philip Stephenson și Colin Richard Hart, au constituit un grup infracțional organizat transfrontalier, care a avut drept scop desfășurarea unor ample activități în vederea inducerii în eroare a autorităților române cu ocazia încheierii și derulării unor contracte de privatizare. La acest grup ar fi aderat ulterior Florin Eric Chiș (cu dublă cetățenie română și israeliană), Alexandru Nicolcioiu, Adrian Volintiru, precum și persoane de decizie din cadrul Fondului Proprietății de Stat sau din cadrul Guvernului, care, prin exercitarea cu rea-credință sau defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, au favorizat atingerea scopurilor acestui grup.
Potrivit DIICOT, gruparea urmărea să obțină dispariția creanțelor statului din evidența contabilității publice (creanța Libia și Turkmenistan), delapidarea sumelor de bani ce se cuveneau bugetului de stat ca urmare a activităților de prelucrare, respectiv vânzare a produselor finite și a produselor derivate purtătoare de acciză; neplata obligațiilor fiscale în întregime sau în parte prin nedeclararea veniturilor; ascunderea obiectului sau a sursei impozabile; stingerea datoriilor către bugetul de stat sub diferite forme; însușirea, traficarea sau folosirea în interes personal a acestor sume de bani.
Această activitate ar fi culminat, arată procurorii, cu inițierea, promovarea și adoptarea de către Guvernul Adrian Năstase a OUG 118/2003 prin care SC Rompetrol Rafinare a fost "iertată" de plata sumei de 21.776.998.718.567 lei, aproximativ 603 milioane de dolari, ce reprezentau obligații bugetare restante, sumă pe care însă membrii grupului au folosit-o în interes propriu sau în interesele societăților din grupul Rompetrol, care au înregistrat profituri substanțiale și care au fost apoi externalizate, datoria fiind transformată în obligațiuni de stat, cu posibilitatea răscumpărării în șapte ani.
În 27 iulie 2016, KazMunayGas a inițiat proceduri legale împotriva României, după ce procurorii DIICOT au pus sub sechestru rafinăria Petromidia, întrerupând în acest fel planul de vânzare a unei participații de control către compania chineză China Energy Company Limited (CEFC). Conform procedurilor, după ce a înștiințat Guvernul, compania kahază a demarat demersuri de rezolvare pe cale amiabilă a litigiului, înainte de a ajunge la ICSID, cea mai importantă instituție internațională în ceea ce privește arbitrajul în domeniul investițiilor.
