Tare bine o să ne mai fie, tuturor; și fermierului, și mie, consumator, și IMM-istului (iertare, nu eu am inventat termenul), și statului, care ne taxează pe toți. Mă rog, pe majoritatea. Și o să vorbim de egalitate atunci când toți vom avea acces similar la sursele de finanțare, când toți vor avea acces neîngrădit la piață și când statul nu îi va mai privi pe unii ca și cum ar fi cu stea în frunte. Și când toți vom plăti proporțional, dar egal ce se cuvine. Sau când măcar grija statului va fi egală pentru toți, indiferent de sărăcia de moment a bugetului. Că acum, unele cheltuieli sunt mai mult de atât, sunt investiții; și ai nevoie de viziune și strategie pentru a înțelege că agricultura este o certitudine pentru viitor. Până o să mutăm în Europa sau în plan local fabricarea unor produse de strictă necesitate, agricultura este deja aici, doar că nu trebuie lăsată să moară.
Iar asta nu se face doar cu strădania fermierului sau țăranului, măcar pentru argumentul că statul are mai mulți bani. Adevărat că la ultima rectificare bugetară Ministerul Agriculturii a primit 100 de milioane de lei. Bani cu care să fie asigurate sumele necesare garanțiilor de stat pentru împrumuturile contractate de întreprinderile din sectorul agricol. Deocamdată atât, deși la rând stau multe alte proiecte. Este nevoie, și nu mai trebuie să amintesc, de mulți, foarte mulți bani pentru irigații. Ceea ce va duce, an de an, la scăderea sumelor plătite drept despăgubiri fermierilor pentru ce a stricat seceta. Deci, nu e o cheltuială, ci o investiție cu recuperare sigură, și nu în 100 de ani.
Și să nu mai spunem prea multe de banii care ar urma să fie dați fermierilor care au avut pierderi imense din cauza Pestei Porcine Africane, a stricăciunilor produse de animale sălbatice, dezastre naturale sau de situația de acum, când o lume întreagă încearcă să nu se lase îmbolnăvită. Și ce facem noi, în România? O să observăm că mai nimic sau prea puțin, deși soluțiile nu lipsesc. Și nici banii.
Uniunea Europeană are un fond de rezervă pentru situații de criză în agricultură, undeva la 480 de milioane de euro, bani pe care acum fermierii îi cer, la fel ca europarlamentarii cu afinitate pentru domeniu. Și ce spune comisarul pentru agricultură, polonezul Janusz Wojciechowski? ”Suntem cu toții conștienți că eliberarea rezervei de criză înseamnă în cele din urmă mai puțini bani pentru plăți directe, adică banii pe care fermierii noștri se bazează în mod constant. Aceasta nu pare să fie o mișcare bună în actuala criză”. Pe scurt, nu.
Și atunci cum îi mângâiem pe fermieri? Tot comisarul Wojciechowski vorbește de suta de mii de euro pe care fiecare stat comunitar o poate da fiecărei ferme sau de cele 800.000 de euro pentru întreprinderile mici și mijlocii din sectorul procesării. E o situație excepțională, înțelegem asta și nu o să ne opunem, susține comisarul. Numai că, știm asta, banii trebuie dați din bugetele naționale, nu de la cel european. Iar în România nu spune nimeni nimic, de parcă ar fi o taină care trebuie apărată cu orice preț. Chiar așa de săraci suntem la buget încât ne facem că nu înțelegem că nu e vorba de bani pentru ca un fermier sau altul să își schimbe mașina de teren sau să plece prin țările calde? Înafară de fermieri, care oficial mai vorbește despre banii ăștia?
Doar că nu e peste tot așa, alții, și nu prea departe, au înțeles urgența și se mișcă deja. Acum, ca să le fie bine mai târziu. Uite, Grecia, de exemplu. Da, Grecia, ai cărei lideri au înțeles și anunță că dau 400 de milioane de euro pentru fermierii care suferă din cauza pandemiei. Atena a priceput ce a spus comisarul europen pentru agricultură în chestiunea derogărilor de la regulamente și împarte 150 de milioane de euro, de la bugetul de stat, în părți de câte 100.000 de euro pe fermă. Și nu e tot – încă 40 de milioane de euro vor fi ajutoare de minimis, până la 25.000 de euro pentru o fermă. De asemenea, 100 de milioane de euro merg către sectorul pescuitului, iar ce rămâne, adică alte 110 milioane de euro sunt împărțite agriculturii prin PNDR-ul lor. Și Grecia e țara care recent a trecut printr-un faliment.
Cătălin Lența este jurnalist, realizator de emisiuni la AgroTV. Născut și crescut ”pe asfalt”, trecut pe la BBC, RFI, Radio România Actualități, a devenit, de câțiva ani, fan al agriculturii și fermierilor. Cumpărător și consumator de produse românești
