Căderea Bursei de la New York care a anticipat Marea Criză din 1929-1933 a venit după o etapă de optimism exacerbat legat de noile cuceriri tehnologice. "Cerul albastru" al timpurilor fără griji, anunțat de melodia cu același nume ce a acompaniat avansul cotațiilor la finele anilor '20, nu avea să vină decât după perioadă marcată de recesiuni profunde și un război mondial devastator.
O criză propagată cu viteza telegrafului. Șocul din 1929 de la care în aceste zile se împlinesc 86 de ani rămâne evenimentul bursier cu cel mai mare impact pentru memoria colectivă a piețelor cu atât mai mult cu cât a fost fenomenul precursor al celei mai mari crize economice din istoria recentă a capitalismului. A venit după o etapă de exuberanță a creditului și optimism neînfrânat care a sucombat cu brokeri aruncându-se de la etajele doi-trei și în deznădejdea a zeci de milioane de șomeri.
Criza de la 1929-1933 - continuată cu ecouri puternice la impasul piețelor de bonduri din 1937 și războiul mondial din 1939-1945 - a reașezat lumea în pragul unei revoluții informaționale care avea să marcheze veacul postbelic și ale cărei pionierate au constituit fascinația investitorilor ce au investit cu încredere oarbă până în buza crahului bursier.
Totul a început cu un vis frumos
28 noiembrie - Profit Financial.forum
"Cerul era gri, dar de-acum nu mai este", spun versurile de început ale piesei "Cer albastru" ("Blue Skies"), lansată de muzicianul Irving Berlin în anul 1927 și care a acompaniat avansul de final al trendului bursier care s-a sfârșit în octombrie 1929. "Nu am văzut niciodată soarele atât de strălucitor / Nu am văzut niciodată lucrurile mergând atât de bine", surprindea melodia o realitate pe care și americanii o percepeau nemijlocit. Avansul tehnologic era nemaivăzut. Într-o secvență scurtă, au apărut automobilul, avionul și antibioticele. Curentul electric alternativ a fost defintiv îmblânzit și adus în casele oamenilor, industria frigorifică avansa văzând cu ochii, clădirile urcau tot mai temerar spre cer, iar telecomunicațiile pur și simplu au explodat, cu telefonia, radioul și primele transmisii telegrafice transatlantice. Cuceririle tehnologice ar fi trebuit să aducă și bunăstarea pentru omul de rând. "Zilele albastre / Toate s-au dus / Numai cerul albastru / De-acum va fi sus", sunt versurile care exprimă starea de spirit a acelei perioade.
Aceste descoperiri ale tehnicii trebuiau numaidecât să se regăsească și în prețurile acțiunilor companiilor. Din anul 1923 și până la jumătatea lui 1929 indicele Dow Jones Average Industrial al Bursei de la New York a crescut cu 400%, atingând un maxim de 381,17 puncte pe 3 septembrie 1929 (intraday valoarea cea mai ridicată fiind chiar 386,10 puncte). Este vârful de unde a început prăvălirea.
Un joc nou: achiziția de acțiuni în marjă
Primele ezitări au apărut încă din a doua parte a lunii septembrie, însă încă a mai fost loc pentru speculații. Oamenii își vindeau locuințele sau se împrumutau pentru a avea bani să cumpere acțiuni. În etapa avansului furibund a apărut și achiziția de acțiuni în marjă. Brokerii le-au oferit clienților lor posibilitatea să achiziționeze acțiuni folosind numai o parte din bani, diferența fiind asigurată de intermediari, ei înșiși cu acces la un sistem de credit în plină expansiune.
La momentul crahului, numărul acțiunilor cumpărate în acest sistem se ridica la 300 milioane titluri, volumul creditelor pentru achizițiile de acțiuni în marjă fiind de 8,5 miliarde dolari, echivalentul de astăzi a 118,28 miliarde dolari. În 1929, fiecare 2 dolari din 5 dolari împrumutați de băncile americane mergeau pentru astfel de achiziții de acțiuni în marjă. Economia însăși ajunsese să se învârtă după acest joc. Un avertisment din ianuarie 1929 al Rezervei Federale Americane, banca centrală a SUA înființată cu numai 16 ani înainte, menționa că deja creditul nu poate fi stăvilit fără a afecta întreaga economie. "Situația nu este numai extraordinar de complicată, dar este una fără precedent", afirmau oficialii instituției preluați atunci de Wall Street Journal.
Cât de "negre" au fost zilele de la sfârșitul lui octombrie 1929
Piramidarea cu bani-credit la castelul bursier și-a epuizat potențialul în octombrie, iar declinul ușor al cotațiilor s-a transformat în scăderi abrupte. Prima dintre acestea a venit în ziua 24 octombrie, care avea să fie cunoscută drept "Joia Neagră". Ca orice întoarcere credibilă a pieței, s-a produs pe volume. Și ce volume! Au fost schimbate atunci 12,89 milioane acțiuni, valoare de peste patru ori mai mare decât precedentul record de 3,87 milioane acțiuni consemnat pe 12 martie 1928.
Zilele negre au continuat: "Lunea Neagră", "Marțea Neagră". La capătul ultimeia, pe 29 octombrie 1929, tabloul bursier arăta cu totul altfel decât cu numai câteva săptămâni înainte. O prăbușire de 12,82% a indicelui Dow Jones Average Industrial în "Marțea Neagră" pe un volum de 16,41 milioane de acțiuni schimbate, survenea unei alte ședințe de scăderi abrupte în care fuseseră transferate 9,25 milioane acțiuni.
Ziarele relatau o panică de neînchipuit cu numai câteva săptămâni înainte.
Titlurile General Electric ajunseseră la finalul zilei de 29 octombrie la 210 puncte, față de 396 puncte pe 3 septembrie, cele ale DuPont la 80 puncte, față de 217 puncte în vară, iar acțiunile US Steel au ajuns la 166 puncte față de 261 puncte, maximul acelui an. Miză pe o industrie a viitorului, Radio Corporation America a suferit o prăbușire a capitalizării pe măsura optimismului anterior al investitorilor. Acțiunile s-au prăbușit la 26 de puncte în "Marțea Neagră", de la 505 puncte.
Un sfert de veac de recuperare
A fost justificată panica? Istoria spune că da. Nu numai că a prefigurat cea mai mare criză economică a Americii de la sfârșitul Războiului Civil și până atunci, dar nici Bursa nu a revenit curând. Dimpotrivă, declinul a continuat. Minimul a fost consemnat abia în ziua de 8 iulie 1932, când indicele Dow Jones Average Industrial a atins nivelul de 41,22 puncte (o valoare chiar mai coborâtă intraday de 40,56 puncte), ceea ce a reprezentat spulberarea a 33 de ani de creșteri. Un trend descendent preț de 714 zile în care investitorii au văzut evaporarea a 89,2% din avuția pieței antecriză.
Și piața "bear" încă a continuat și după 1932-1933, cu prețurile acțiunilor oscilând agonizant mai aproape de minime decât de jumătatea picajului. Piața "bull" a început abia în anul 1949 și a fost nevoie de 20 de ani ca indicele Dow Jones să treacă peste reperul de 200 de puncte. Cât despre maxim, acesta a fost bătut tocmai în anul 1954, la un sfert de veac de la prăbușirea din 1929.
Șomaj, criză agrară și mii de falimente bancare
Nu au fost numai pierderile investitorilor de pe Bursă. Șocul s-a propagat direct către economia reală. În America și peste Ocean, în Europa. Până în anul 1933 produsul național brut al SUA a scăzut cu 33%, iar cu un an înainte erau 30 de milioane de șomeri, ceea ce înseamnă că unul din patru americani nu își putea găsi un loc de muncă.
Alături de durerile de facere ale industriilor revoluției informaționale, au fost și sectoarele economiei vechi cele care au gâfâit. În mod special, comprimarea randamentelor în agricultură ca urmare prăbușirii prețurilor mărfurilor alimentare a împins spre faliment numeroși fermieri.
Americanii au făcut lichidări masive de depozite trimițând mii de bănci în faliment.
Cel mai puternic impact a fost resimțit de sectorul bancar. Implozia creditului a venit dinspre bursă pe canalul apelurilor în marjă pentru cumpărătorii de acțiuni. Dacă în anii '20 dădeau faliment aproximativ 70 de bănci pe an, numai în primele 10 luni care au urmat crahului de la New York s-au prăbușit 744 de bănci.
Peisajul financiar al Americii, cu câte două bănci în fiecare orășel (în statul Nebraska în 1929 era câte o bancă la fiecare mie de locuitori) s-a schimbat definitiv. În anii '30 au dispărut aproximativ 9.000 de bănci, nu mai puțin de 4.000 dintre acestea dând faliment în anul 1933. Pentru anii 1929-1933, valoarea depozitelor șterse în bilanțul băncilor falite s-a ridicat la 140 miliarde dolari, echivalentul a 2.562 miliarde dolari în banii de astăzi. John Kenneth Galbraith, cel al cărui carte despre Marea Criză din 1929-1933 a marcat istoria economică și cum a fost perceput fenomenul, nu pune acest colaps în cascadă atât pe creditarea proastă anterioară, cât pe răspândirea panicii în rândul deponenților care au fugit să-și scoată banii din bancă atunci când au aflat că solicitările de retragere ale unor cunoscuți ai lor nu au putut fi onorate de instituțiile de credit.
"Nu este nimic nou pe Wall Street"
Criza, la finele Războiului Mondial, a marcat atât trecerea în etapa industriilor informaționale, cât și schimbarea definitivă a polului de putere politică și economică dinspre Europa și Imperiul Britanic spre America.
Pe termen scurt, au fost puțini câștigători. Unul dintre aceștia a fost Jesse Livermore, speculator renumit de pe Wall Street. Averea sa a urcat la 100 milioane dolari (peste un miliard de dolari de astăzi), transformându-l într-unul dintre cei mai bogați americani într-un răstimp în care veritabile imperii economice construite în "La Belle Epoque" au sucombat crizei. De ce a triumfat Livermore în criză? Pentru că a știut să interpreteze trecutul. "Nu este nimic nou pe Wall Street. Nu poate fi pentru că speculația este la fel de veche precum colinele. Tot ce se întâmplă astăzi pe bursă s-a întâmplat și înainte și se va întâmpla și în viitor", este declarația sa care ar trebui să fie învățătură și pentru cum privim crahul din 1929.
