În pofida retoricii de sprijin a populației autohtone în procesul de convergență a prețurilor cu cele europene, în Parlament se face tot posibilul ca acest proces să fie cât mai rapid, pentru venituri din impozite mai mari la buget. Ultimul exemplu: decizia Comisiei de Industrii a Camerei Deputaților, condusă de social-democratul Iulian Iancu, de a elimina deducerea redevenței și a limita la 30% deductibilitatea investițiilor recunoscute în calculul impozitul pe veniturile din dereglementarea prețurilor gazelor onshore, care în plus nu va mai fi calculat la prețul efectiv obținut de producători, ci la cel de pe Bursa de la Viena, la care este calculată și redevența.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată pe Profit Insider
De ce este important. Dacă raportul Comisiei de Industrii a Camerei Deputaților va fi adoptat și de Comisia de Buget și votat în plen (proiectul fiind deja votat de Senat), producătorii vor avea tendința de a majora prețurile anuale la nivelul UE, iar furnizorii de gaze din România vor achita un preț mai mare, la nivelul celui din Austria, pe gazele furnizate consumatorilor. Apoi, furnizorii vor solicita Autoritatății Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) reunoașterea noilor prețuri și majorarea tarifelor de furnizare, care vor fi achitate de consumatorii finali.
Potrivit Legii offshore, după care a fost modificat acum și modul de calcul al impozitului special din onshore, “impozitul asupra veniturilor suplimentare se calculează prin aplicarea unuia sau unor procente de calcul, după caz, asupra veniturilor suplimentare obținute din vânzarea gazelor naturale extrase, impozit din care se deduce valoarea investițiilor în segmentul upstream. Impozitul asupra veniturilor suplimentare ține seama de prețul de referință stabilit de ANRM pentru calculul redevențelor (cel de pe bursa vieneză - n.r.). Tranzacțiile desfășurate sub prețul de referință se impozitează la prețul de referință.”
Cu alte cuvinte, producătorii interni (din care doi sunt importanți, Romgaz și OMV Petrom, cu o cotă de piață de peste 90%) vor achita impozitul pe veniturile suplimentare de 60%, pentru gazele vândute cu un preț de 85 lei, și de 80%, pentru gazele vândute la un preț de peste 85 de lei, prin aplicarea acestor cote nu la prețul efectiv de vânzare, ci la cel mediu de pe bursa vieneză, care este mult mai mare, de peste 1.200 lei/ mia de metri cubi în 2018, cu peste 30% peste prețul de vânzare raportat de Romgaz, de exemplu, în luna februarie, de 790 lei/ mia de metri cubi.
Ceea ce înseamnă că, indiferent de prețul obținut, companiile vor achita impozitul aferent prețului european de la Viena. Cum cele 2 companii, Romgaz și OMV Petrom, controlează peste 90% din piață, devine foarte probabil ca acestea să practice chiar acest preț, cu atât mai mult cu cât nu li se mai deduc nici redevența, dar nici nu li se vor recunoaște în totalitate investițiile.
O piedică împotriva majorării prețurilor ar putea veni de la concurență. Însă concurența internă este mică (sub 10%), iar concurența externă (Gazprom) nu are niciun interes să reducă prețurile. În plus, concurența Gazprom se face simțită doar iarna, când prețurile din România au tendința de a se apropia de cele de la Viena, dacă nu chiar să le depășească, cum este cazul în prezent. În restul anotimpurilor însă, prețurile din România au fost în 2018 cu aproximativ 30% sub cele de pe bursa vieneză.
“Din fericire, votul asupra Legii offshore a lămurit foarte mult abordarea și asupra Ordonanței 7 (privind instituirea impozitului suplimentar - n.r) (…) Noi considerăm că abordarea de la Legea offshore trebuie să fie unitară”, a explicat Iulian Iancu decizia de a majora impozitarea și în sectorul onshore.
Declarația deputatului PSD sugerează că lipsa de reacție a companiilor producătoare de gaze la Legea offshore pare a fi dat aripi social-democraților. Cu excepția Black Sea Oil&Gas (BSOG), care a atras atenția că producția de gaze offshore din România a devenit necompetitivă din punct de vedere fiscal, restul companiilor fie au tăcut, fie s-au declarat nemulțumite doar de obligativitatea comercializării a 50% din producție pe piața internă (cazul OMV, principalul acționar al OMV Petrom). Sau au folosit limba de lemn a comunicării corporative, invocând predictibilitatea și stabilitatea cadrului fiscal.
De altfel, Romgaz a recunoscut că i-a fost afectată profitabilitatea pe primele trei trimestre ale anului de decizia din luna februarie a ANRM de a introduce în formula de calcul a redevenței prețul de referință de pe bursa de la Viena. Noua formulă de calcul al redevenței a majorat cheltuielile Romgaz cu aproape 100 milioane lei. Potrivit companiei, “creșterea redevenței este cauzată în proporție de circa 85% de creșterea prețului de referință reglementat prin Ordinul ANRM”. Cheltuielile companiei au fost majorate similar, cu 104 milioane lei și ca urmare a achitării impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale.
Scopul declarat al majorării impozitării gazelor este acela de a asigura veniturile necesare protejării consumatorilor vulnerabili (nedefiniți încă în legislația autohtonă) și de a asigura fondurile necesare ca Unitățile administrativ teritoriale să-și înființeze propriile companii de distribuție și furnizare de gaze.
Numai că, în condițiile în care prețul gazelor ajunge rapid la cel de pe piața europeană, printr-o decizie legislativă care a fost dezbătută doar 5 minute, companiile județene de stat nou-înființate s-ar putea vedea în situația de a nu avea clienți. Majorarea prețului gazelor ar putea face ca încălzirea prin centrale electrice și, mai ales, aparate de aer condiționat să fie mai ieftină. De ce ar mai plăti un consumator suplimentar aproximativ 3.000 de euro (costul instalației externe, interne și al centralei de gaze) în condițiile în care diferența dintre prețul încălziri pe curent și celei pe gaze nu justifică o astfel de investiție?
