Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a motivat decizia de joi de a majora cu 5,83% prețul la gazele naturale pentru clienții finali casnici, începând cu 1 august 2018, prin scumpirea gazelor din producție internă de pe piața concurențială. Însă ANRE uită să precizeze și motivele creșterii prețurilor, insinuând că este rezultatul forțelor pieței (“pe baza cererii și a ofertei”) și că statul român nu a avut nicio responsabilitate. Iar Guvernul s-a folosit de calculele ANRE pentru a redacta un proiect de hotărâre prin care să plafoneze la 55 lei/MWh prețul gazelor din producția internă.
Potrivit ANRE, gazele s-au scumpit cu aproximativ 10/MWh în ultimul an, de la 67,52 lei/MWh în august 2017 la 77,2 lei/MWh în cazul gazelor cu livrare în luna august 2018.
Ce uită să precizeze ANRE este faptul că, în luna februarie, cealaltă autoritate de reglementare din domeniu, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), a emis un ordin prin care redevența la gaze nu mai era calculată la vechiul preț reglementat din 1998, de 45,71 lei/MWh, ci la prețul de pe piața specializată vieneză, în prezent de 107 lei/MWh. Rezultă o majorare a redevenței achitate de cei doi principali actori (Romgaz și OMV Petrom) cu 4,6 lei/MWh (de la 3,4 lei/MWh în 2017 la 8 lei/MWh în 2018, dacă luăm în calcul o cotă medie a redevenței de 7,5% - situată între pragul minim de 3,5% și cel maxim de 13%).
Însă influența fiscalității stabilite de stat asupra prețului nu se oprește aici. Acestei diferențe de preț i se aplică și impozitul de 60% pe veniturile suplimentare din dereglementarea prețului gazelor, ce adaugă alți 2,8 lei/MWh.
Rezultă un impact total al modificării prețului de referință din formula de calcul a redevenței de 7,4 lei/MWh, aproximativ 75% din majorarea de preț din ultimul an.
Pentru restul de 25% există explicații de piață, în principal declinul natural al producției celor doi actori de pe piață. Producția de gaze a OMV Petrom, de exemplu, a scăzut în trimestrul al doilea cu 7,5% față de trimestru similar al anului trecut.
Actualul preț se situează sub cel prevăzut în calendarul de liberalizare redactat de guvern, de 78 lei/MWh
În plus, dovadă că evoluția prețurilor, calificată ca “necontrolată” în nota de fundamentare a proiectului, nu este una neanticipată de Guvern este faptul că prețul actual, de 77 lei/MWh, se situează sub cel de 78 lei/MWh, care ar fi trebuit să intre în vigoare, potrivit calendarului de liberalizare a prețurilor la gaze, de la 1 aprilie 2018, calendar stabilit prin hotărâre de guvern. În absența liberalizării pieței, potrivit calendarului, prețul unui MWh ar fi trebuit să ajungă la 84 de lei pe 1 aprilie 2019 și la 90 de lei pe 1 aprilie 2020.
În condițiile în care 75% din majorarea de preț invocată poate fi pusă pe seama statului și a faptului că prețul actual se situează sub cel stabilit chiar prin hotărâre de guvern în calendarul de liberalizare a pieței gazelor, este dificil de văzut care este “dezechilibrul major între cerere și ofertă și/sau disfuncționalitatea evidentă a pieței de gaze naturale” care să justifice intervenția Guvernului.
Mitul profiturilor de 300%
Însă poate că cele două companii dau dovadă de calicie și “fac profituri de 300%”, după cum s-a exprimat consilierul prim-ministrului, Darius Vâlcov. Acesta a făcut trimitere la un cost de producție de 27 de lei/MWh și la un preț de vânzare de 81 lei, care ar conduce la un profit de 200%, nu de 300%, din costul de vânzare.
Analiza rezultatelor pe 2017 a segmentului upstream al celor două companii nu confirmă calculele lui Vâlcov. OMV Petrom a înregistrat un profit de 1,6 miliarde lei la vânzări totale de gaze, dar și petrol, de 8,2 miliarde lei, iar Romgaz, la vânzări totale de gaze de 3,7 miliarde de lei, un profit de 1,1 miliarde lei (restul până la 1,85 miliarde lei provenind din activitatea de depozitare și cea de producție electricitate, ca și din returnarea unor accize de la buget pentru gazul pentru consumul propriu achitate în perioada 2010-2016, deși compania era scutită).
Ceea ce face ca aceste două companii să înregistreze profituri (raportate la cheltuieli) de 24%, în cazul OMV Petrom, respectiv 42%, în cazul Romgaz.
În plus, pentru a rămâne competitive pe piață, companiile din domeniul upstream sunt nevoite să investească an de an sume considerabile pentru a-și înlocui rezervele epuizate și a diminua declinul natural al acestora.
OMV Petrom a investit în upstream în 2017 2,4 miliarde lei, o sumă superioară profitului obținut în acest segment, de 1,6 miliarde lei.La rândul său, Romgaz a efectuat investiții de 781 milioane lei, din care 70%, 550 milioane lei în explorare și exploatare. Investițiile Romgaz în upstream din 2017 reprezintă aproximativ 50% din profitul pe anul trecut.
Motivul pentru care Romgaz a investit mai puțin este acela că a fost obligat să acorde principalului său acționar, statul român, cu 70%, dividende de peste 1,35 miliarde lei.
OMV Petrom, unde statul este acționar minoritar cu 20,6%, a fost mai puțin darnic, plătindu-i acestuia dividende de 233 milioane lei.
