Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a programat în martie 2020 primul termen al recursului în rejudecarea procesului prin care organizațiile Greenpeace și Bankwatch cer anularea deciziei de emitere a acordului de mediu pentru proiectul de construire a reactoarelor 3 și 4 de la centrala nucleară de la Cernavodă, proces început inițial în urmă cu peste 5 ani, respectiv în primăvara anului 2013.
Ca pârâte în proces figurează compania de stat Nuclearelectrica, operatorul centralei nucleare, alături de Ministerul Mediului și de Guvern.
Acordul de mediu pentru proiectul noilor unități de la centrala atomică Cernavodă fusese obținut de Nuclearelectrica tot în 2013, acesta fiind aprobat printr-o hotărâre a Guvernului Ponta.
Procesul a început în 2013 la Curtea de Apel București (CAB), care în mai 2014 a respins cererea de anulare a deciziei de emitere a acordului de mediu formulată de cele două ONG-uri. Acestea au făcut recurs la ÎCCJ, admis de instanța supremă, care în vara anului 2016 a retrimis cauza la CAB pentru rejudecare.
În iunie 2017, în rejudecare, CAB a respins din nou solicitarea Greenpeace și Bankwatch, care au făcut ulterior din nou recurs. Judecarea la ÎCCJ a recursului celor două organizații va debuta în martie 2020.
Cum s-a ajuns la rejudecarea procesului? În 2014, CAB a respins toate argumentele ONG-urilor pentru anularea deciziei de acordare a acordului de mediu pentru proiectului unităților 3 și 4 de la Cernavodă, dar și cererea ONG-urilor de a se realiza o expertiză de către specialiști independenți, adică nelegați de Nuclearelectrica sau de instituții ale statului român, care "să verifice dacă toate concluziile din actele pregătitoare emiterii acordului de mediu sunt corecte și să verifice regularitatea proiectului tehnic al centralei", precum și de a fi interogați reprezentanțiu Nuclearelectrica și ai Ministerului Mediului, potrivit motivării deciziei instanței.
"(...) reclamantele nu au fost capabile să precizeze care sunt specialiștii a căror pregătire profesională ar corespunde standardelor profesionale necesare unei astfel de verificări a conținutului documentației aferente acordului de mediu, câtă vreme principalele documente anterior menționate sunt întocmite de organisme cu înalt grad de specializare pe diferitele domenii și după proceduri complexe, organizate prin acte normative specifice. (...) reclamantele cer verificarea regularității proiectului tehnic al centralei, în condițiile în care singura susținere din cuprinsul cererii în legătură cu care s-ar găsi acest obiectiv al expertizei este propoziția „Din punct de vedere tehnic proiectul conține concluzii greșite”. Toate aceste argumente au determinat Curtea să respingă cererea de probă cu expertiză solicitată de reclamante, socotind că aceasta nu este necesară și nu duce la soluționarea procesului", se menționează în documentul citat.
În recurs, ÎCCJ a considerat că decizia CAB de respingere a cererii de realizare a expertizei a fost greșită.
"Motivarea sentinței, de altfel coerentă și necontradictorie, s-a fundamentat exclusiv pe documentația pe care pârâții au pus-o la dispoziție, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind respinsă atât expertiza tehnică, cât și interogatoriul solicitate de către reclamante. În practica încheierii, prealabil acordării cuvântului asupra fondului cauzei, instanța a argumentat respingerea celor două mijloace de probă solicitate, reținând că „obiectivele sunt formulate fără rigoarea și precizia pe care le presupune înaltul standard științific și tehnic care caracterizează actul administrativ dedus judecății, reclamantele tratând cu superficialitate obligația de indicare a tezelor probatorii și a specialiștilor care (…) ar putea realiza expertiza”, ori că „tezele probatorii (…) sunt infirmate de conținutul documentației administrative”, precum și că interogatoriul nu a fost solicitat în condiții procedurale. (...) Chiar dacă obiectivele formulate de parte și specializarea experților chemați să le lămurească nu se ridică la standardele impuse de tehnicitatea accentuată a domeniului vizat de actul administrativ atacat, rezultă cu evidență că recurentele-reclamante, ONG-uri care promovează protecția mediului, urmăresc prin cele 9 subpuncte ale obiectivelor, verificarea impactului proiectului asupra siturilor învecinate, asupra tuturor speciilor protejate, asupra sănătății oamenilor în situația funcționării acestuia în parametrii proiectați; o altă componentă vizează analiza impactului în situații contrafactuale de tipul accidentelor, inclusiv a celor nucleare; în fine, s-a mai solicitat și verificarea regularității din punct de vedere tehnic a centralei", a arătat ÎCCJ în decizia de casare a sentinței primei instanțe și de trimitere spre rejudecare a cauzei.
Instanța supremă a mai spus că, dată fiind diversitatea specializărilor antrenate, s-au indicat de către recurente ca fiind necesari experți în domeniul biologiei, radiațiilor, statistică, tehnologie nucleară, că dispozițiile procedurale incidente nu stabilesc în sarcina părților obligații referitoare la indicarea specializării experților ori a specialiștilor care ar avea competența realizării raportului de expertiză și că, prin urmare, câtă vreme expertiza este necesară pentru lămurirea aspectelor menționate, este obligația instanței să identifice domeniul de specializare al experților, neputând fi sancționate reclamantele pentru indicarea, chiar eronată, a acestuia.
"De altfel, dispozițiile art. 330 alin. (3) C. proc. civ. cuprind o normă flexibilă, aplicabilă în domenii strict specializate, în care nu există experți autorizați pe listele Biroului Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiției, efectuarea expertizei realizându-se prin solicitarea punctului de vedere al uneia sau al mai multor personalități ori specialiști din domeniul respectiv. (...) Dreptul recurentelor la un proces echitabil include și dreptul de a beneficia de administrarea unei expertize la realizarea căreia să concure specialiști neutri, din afara instituției publice menționate, aflată în coordonarea unei părți din acest litigiu - Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. În plus, cum bine s-a punctat în memoriul de recurs, Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu semnată la Aarhus, ratificată de România prin Legea nr. 86/2000, obligă instanțele naționale ca în litigiile de tipul celui de față să se examineze cauza „în substanță”. Or, aceasta înseamnă verificarea concluziilor tehnice privind impactul proiectului propus asupra factorilor de mediu și sănătății oamenilor, ceea ce nu se poate realiza decât prin mijlocirea unui raport de expertiză complex, interdisciplinar, de natură a prezenta o concluzie științific documentată asupra problematicii analizate", a mai afirmat ÎCCJ.
Rejudecarea procesului a început la CAB în ianuarie 2017, iar argumentele Greenpeace și Bankwatch pentru anularea deciziei de emitere a acordului de mediu au fost din nou respinse. Cât privește realizarea unei expertize pentru verificarea actelor pe baza cărora s-a emis acordul de mediu și a proiectului tehnic, cele două ONG-uri au vrut ca costurile acesteia să fie suportate de stat și au solicitat și ajutor public judiciar în acest sens, solicitare respinsă de Curte.
"Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu semnată la Aarhus, ratificată de România prin Legea nr. 86/2000 obligă instanțele naționale ca în litigiile de tipul celui de față să se examineze cauza „în substanță”, însă aceasta nu presupune și încuviințarea de plano a suportării de către stat a costurilor de administrare a unei expertize complexe, interdisciplinare, de natură a prezenta o concluzie științific documentată asupra problematicii analizate. Remediul procesual constă în formularea unei cereri de ajutor public, în temeiul OUG nr. 51/2008 , care a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea de ședință din data de 24.03.2017, iar cererea de reexaminare a fost respinsă", se arată în motivarea deciziei CAB din iunie 2017.
Instanța a constatat că sunt respectate și recomandările Comitetului de aplicare a Convenției de la Aarchus, având în vedere proporționalitatea costurilor cu volumul de muncă previzionat. Potrivit CAB, onorariul de 15.000 de lei era datorat de două persoane juridice și se cuvenea nu numai unor experți judiciari, ci și unor specialiști independenți, costurile ce implicând deplasări în afara localităților în care aceștia își aveau reședința, precum și un volum extrem de mare de înscrisuri care trebuiau lecturate, respectiv de informații care trebuiau procesate.
"De asemenea, instanța constată că reclamantele au inițiat prezenta acțiune în contencios administrativ în anul 2013, chestiunea procesuală a încuviințării unei expertize judiciare fiind îndelung dezbătută în primul ciclu procesual, în fața instanței de fond, dar și în recurs, ceea ce le-a permis reclamantelor, organizații neguvernamentale, să inițieze orice campanie publică sau privată de atragere a fondurilor necesare acoperirii costurilor procesului. Or, de la pronunțarea deciziei civile nr. 2100/23.06.2016 nu s-a făcut dovada vreunui demers al reclamantelor pentru acoperirea costurilor acestui proces, din actele contabile depuse în susținerea cererii de ajutor rezultând că fondurile avute la dispoziție au fost folosite în alte scopuri, motiv pentru care sancțiunea decăderii din proba cu expertiza judiciară, încuviințată de instanță și pentru care au și fost convocați experții/specialiștii, nu poate fi considerată o ingerință disproporționată în dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru toate aceste motive, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată", a mai precizat CAB, în argumentarea deciziei sale de a respinge din nou cererea de anulare a acordului de mediu pentru reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă.
Greenpeace și Bankwatch au făcut recurs în rejudecare, instanța supremă fixând primul termen de judecată a acestuia pe 25 martie 2020.
Cei de la Greenpeace sunt opozanți vechi ai proiectului reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă și ai energiei nucleare în general. În 2009, organizația cerea oficial autorităților de la București să renunțe la planurile de construire a încă două reactoare nucleare de tip CANDU 6 la Cernavodă, "ca urmare a concluziilor noului raport solicitat de Greenpeace, care arată că aceste reactoare nu sunt sigure și sunt prea periculoase pentru a fi construite, având în vedere standardele moderne de siguranță în domeniu", după exprimarea din comunicatul Greenpeace de la acea dată.
"Raportul avertizează că țările precum România, care intenționează să construiască reactoare de tip CANDU 6, vor trebui să renunțe la unele măsuri de siguranță. Acestea se referă la standarde pentru prevenirea unor emisii catastrofice de substanțe radioactive, apărute ca urmare a unor accidente sau atacuri teroriste", susținea Greenpeace.
Mai recent, în toamna lui 2015, aceeași Greenpeace ataca proiectul Cernavodă 3-4 cu un alt tip de argumentație, arătând că acesta " nu se justifică din punct de vedere al costurilor suportate de societatea românească și nici de tendința de creștere a cererii de energie electrică".
"Sprijinul public ce ar urma să fie suportat de către consumatorii finali, în cazul realizării proiectului, s-ar putea ridica la 55 de miliarde de euro, pe durata celor 35 de ani de exploatare, conform unui studiu independent, sumă ce ar duce la majorarea facturilor consumatorilor casnici cu până la 18%", transmitea Greenpeace.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat o decizie a Comisiei Europene din 2014, de aprobare a ajutorului de stat acordat de Marea Britanie proiectului de construire a centralei nucleare Hinkley Point C în parteneriat cu compania chineză de stat China General Nuclear Power și cu francezii de la EDF, respingând contestația Austriei și Luxemburgului, care reclamaseră în 2015 că ajutorul de stat respectiv ar încălca normele UE. Vestea este bună și pentru România, și pentru compania de stat Nuclearelectrica, care ar putea finaliza anul acesta negocierile cu aceeași China General Nuclear Power în vederea începerii proiectului reactoarelor 3 și 4 de la centrala nucleară de la Cernavodă, unde se intenționează acordarea unui ajutor de stat asemănător cu cel britanic.
Guvernul de la București a aprobat anul acesta un memorandum confidențial privind unele măsuri necesare pentru asigurarea continuității proiectului construirii reactoarelor 3 și 4 de la centrala nucleară Cernavodă și pentru finalizarea negocierilor cu compania chineză de stat China General Nuclear Power, care prevede, în mare, mai multă libertate de mișcare în negocieri pentru Nuclearelectrica , operatorul centralei. Astfel, se are în vedere finalizarea negocierilor și semnarea acordului investitorilor până la sfârșitul acestui an, urmând ca din 2019 să fie inițiată faza de pre-proiect, prin înființarea noii companii de proiect (“JVCO”) și fuziunea acesteia cu EnergoNuclear pentru valorificarea investiției SNN în EnergoNuclear.
