Statele membre nu pot impune o taxă pe exportul energiei electrice produsă pe teritoriul lor, iar o astfel de taxă nu este justificată de obiectivul de a asigura stabilitatea aprovizionării cu energie electrică pe teritoriul național, a decis joi Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
Pentru a asigura fiabilitatea și stabilitatea rețelei electrice în Slovacia ca urmare a închiderii a două blocuri ale centralei nucleare Jaslovské Bohunice, autoritățile slovace au impus o redevență specifică în special în cursul anului 2008, pentru utilizarea acestei rețele, la exportul energiei electrice produse pe teritoriul slovac, inclusiv cea exportată către statele membre.
Korlea Invest, furnizor de energie electrică de drept slovac (al cărei succesor legal este societatea FENS, stabilită de asemenea în Slovacia), a fost obligată să plătească această redevenţă într-un cuantum de aproximativ 6,8 milioane de euro. Ulterior, Korlea Invest a contestat legalitatea acestei redevențe, care nu mai este aplicată, în fața instanțelor slovace, invocând faptul că ea constituia o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, a cărei impunere este interzisă de principiul liberei circulații a mărfurilor.
Tribunalul din Slovacia care judecă această cauză a solicitat Curții de Justiție a UE să stabilească dacă redevența în discuție este contrară acestui principiu al dreptului Uniunii.
Prin hotărârea pronunțată astăzi, Curtea arată, mai întâi, că energia electrică reprezintă o marfă în sensul dreptului Uniunii şi că o taxă percepută nu asupra unei mărfi ca atare, ci asupra utilizării rețelei care servește transportului acesteia, trebuie să fie considerată ca fiind aplicată asupra mărfii înseși. În consecință, redevența contestată intră sub incidenţa dispozițiilor Tratatului FUE referitoare la libera circulaţie a mărfurilor.
Curtea constată apoi că această redevență se aplică doar energiei electrice produse în Slovacia şi exportate, astfel încât ea este percepută în temeiul faptului că energia electrică trece frontiera. În această privință, Curtea respinge argumentul Slovaciei potrivit căruia, ca urmare a existenței unei sarcini identice aplicabile energiei electrice consumate în Slovacia, energia electrică produsă în Slovacia și exportată ar fi tratată în același mod ca cea generată în Slovacia și consumată în această țară. Astfel, aceste două sarcini pecuniare, dintre care una este achitată de exportator, iar alta în special de clientul final, nu se aplică energiei electrice în același stadiu de comercializare, astfel încât redevența în litigiu grevează în mod efectiv această marfă pentru motivul trecerii unei frontiere.
În aceste condiții, Curtea concluzionează că această redevență constituie o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale atât pentru energia electrică exportată către un alt stat membru, cât și pentru cea exportată în afara teritoriului Uniunii Europene. În această privință, în legătură cu exporturile către alte state membre, Curtea subliniază că principiul liberei circulații a mărfurilor se opune impunerii unei astfel de taxe.
În ceea ce privește exporturile către țările din afara Uniunii Europene, Curtea amintește faptul că statele membre s-au angajat să aplice o politică comercială comună, a cărei funcționare ar fi compromisă dacă ar fi autorizate să impună în mod unilateral taxe cu efect echivalent unor taxe vamale asupra acestor exporturi.
În cele din urmă, Curtea amintește faptul că interdicția pentru statele membre de a impune taxe vamale și taxe cu efect echivalent constituie o regulă esențială a dreptului Uniunii pentru care Tratatul FUE nu prevede nicio posibilitate de derogare și nici de justificare, indiferent dacă este vorba despre relațiile dintre statele membre sau despre cele ale acestora cu țările din afara Uniunii Europene.
În aceste împrejurări, Curtea concluzionează că redevența contestată în speță nu este compatibilă cu principiul liberei circulații a mărfurilor.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
