Operatorii depozitelor de gazelor naturale (Romgaz și Depomureș) ar putea beneficia începând din ciclul anual viitor de o nouă formulă de calcul al tarifelor de înmagazinare, care va conține, după modelul aplicat distribuitorilor de energie și gaze, o rată reglementată de rentabilitate aferentă costurilor totale de 10%, aproape dublă față de cea a distribuitorilor, 5,66%.
În România, depozite de înmagazinare gaze dețin doar 2 companii, Romgaz și Engie.
Romgaz operează, prin intermediul companiei nou create, Depogaz, în care este asociat unic, 6 depozite (Bălăceanca, Bilciurești, Cetatea de Baltă, Ghercești, Sărmășel și Urziceni), cu o capacitate totală de 30 TWh/ciclu, care reprezintă aproximativ 90,3% din capacitatea totală de înmagazinare a României. Engie, prin Depomureș, operează depozitul de la Târgu Mureș, cu o capacitate de aproximativ 3 TWh/ciclu.
În prezent, tariful de înmagazinare pentru cele 7 depozite operate de Romgaz este stabilit de ANRE și este format dintr-o componentă fixă pentru rezervarea de capacitate, de 9,90 lei/MWh/ciclu complet de înmagazinare subterană, dintr-o componentă volumetrică pentru injecția gazelor naturale, de 1,68 lei/MWh și dintr-o componentă volumetrică pentru extracția gazelor naturale, de 1,76 lei/MWh.
În cazul Depomureș, tariful stabilit de ANRE este unul mai redus fiind format din componenta fixă pentru rezervarea de capacitate, de 9,61 lei/MWh/ciclu complet de înmagazinare subterană, din componenta volumetrică pentru injecția gazelor naturale, de 1,38 lei/MWh și din componenta volumetrică pentru extracția gazelor naturale, de 1,31 lei/MWh.
Până anul acesta, componenta fixă pentru rezervare era de două ori mai mică în cazul Depomureș, de doar 7 lei, față de 13 lei în cazul Romgaz.
Potrivit unui proiect de ordin al ANRE, prin noua propunere de Metodologie se dorește ca “activitatea de înmagazinare subterană să devină mai atractivă pentru beneficiarii serviciilor de înmagazinare, asigurând în același timp un nivel rezonabil de rentabilitate al activității pentru operatorii de înmagazinare.”
Având în vedere faptul majoritatea costurilor operatorilor de înmagazinare sunt de natura costurilor operaționale, ANRE consideră că este mai potrivit ca operatorilor să li se asigure o rată de rentabilitate procentuală asupra costurilor totale aprobate, în locul unei rate reglementate de rentabilitate a capitalului investit.
Metodologia de stabilire a tarifelor reglementate pentru serviciile de înmagazinare subterană a gazelor naturale este de tipul “cost - plus”
Potrivit documentului, tarifele de înmagazinare subterană se stabilesc anual, pentru fiecare operator de înmagazinare și asigură recuperarea costurilor totale aferente activităților și operațiunilor realizate de operatorul de înmagazinare pentru sau în legătură cu operarea sistemului de înmagazinare subterană a gazelor naturale, precum și o rată reglementată de rentabilitate asupra costurilor totale. Rata reglementată de rentabilitate aferentă costurilor totale este propusă la nivelul de 10%;
Stabilirea tarifelor de înmagazinare subterană se realizează pentru fiecare ciclu anual de înmagazinare subterană cuprins în intervalul de 12 luni consecutive 1 aprilie – 31 martie, pe baza datelor din situația evidențelor contabile reglementate corespunzătoare ultimului ciclu anual de înmagazinare închis din punct de vedere financiar.
Achiziționarea de bunuri, lucrări și servicii se va realiza de către operatorul de înmagazinare având în vedere criterii de eficiență economică. În acest sens, operatorul de înmagazinare are obligația transmiterii la ANRE a politicii de achiziții de bunuri, lucrări și servicii pentru activitatea de înmagazinare subterană a gazelor naturale, inclusiv a procedurilor utilizate în acest sens.
În situația în care un operator economic solicită iterativ injecția și extracția subterană a unor cantități de gaze naturale în marja de capacitate rezervată de înmagazinare subterană și în interiorul intervalului de timp din cadrul perioadei aferente ciclului anual pentru care a fost contractată capacitatea rezervată, tariful de rezervare se facturează o singură dată, pentru capacitatea contractată. Tarifele de injecție și extracție se facturează ori de câte ori sunt prestate serviciile de injecție/extracție gaze naturale în/din depozitele de înmagazinare subterană în perioada de timp pentru care s-a realizat contractarea serviciului de rezervare de capacitate;
Operatorul de înmagazinare are obligația transmiterii la ANRE a propunerii de stabilire a tarifelor de înmagazinare subterană pentru următorul ciclu anual de înmagazinare subterană și de justificare detaliată a acesteia, cel puțin cu 120 de zile înainte de prima zi de depunere, în conformitate cu prevederile a Regulamentului privind accesul reglementat la depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale;
Este introdusă și obligația operatorilor de înmagazinare de a transmite la ANRE, situația trimestrială a costurilor totale și a veniturilor realizate din prestarea serviciilor de înmagazinare subterană a gazelor naturale și situația trimestrială a capacităților de înmagazinare subterană rezervate și facturate, în termen de 60 de zile de la data încheierii fiecărui trimestru.
În fiecare an, furnizorii sunt obligați de ANRE să înmagazineze gaze pentru iarnă, companiile apelând la Romgaz pentru a-și putea realiza obligațiile stabilite de reglementator.
Începând din 1 aprilie 2018, în baza unei directive europene, preluată în legea energiei electrice și a gazelor naturale, activitatea de înmagazinare a fost separată de celelalte activități ale Romgaz și desfășurată în cadrul unui operator de înmagazinare, o filială, în care SNGN Romgaz este asociat unic, Depogaz.
Pe 18 octombrie, Romgaz a decis majorarea capitalului, prin aportul în natură al asociatului unic a bunurilor mobile de natura stocurilor de materiale consumabile, piese de schimb, obiecte de inventar cu valoarea de 16 miliaoane de lei, acesta ajungând la 66,05 milioane lei.
ANRE a decis, la mijlocul lunii septembrie, să reducă cu peste 26% rata reglementată a rentabilității (RRR) companiilor de distribuție a energiei electrice, care reprezintă, practic, o marjă de profit garantată pentru activitatea de distribuție a operatorilor de profil, utilizată la calculul tarifelor de distribuție a energiei aprobate de ANRE și suportate de consumatori pe facturi. Astfel, de la 1 ianuarie 2019, rata reglementată a rentabilității operatorilor de distribuție a energiei electrice va fi de 5,66%, exprimată în termeni reali, înainte de impozitare, cu peste 26% mai mică față de cea în prezent în vigoare, de 7,7%.
Într-un proiect publicat în noiembrie, ANRE extindea această rată și la distribuitorii de gaze, ceea ce echivalează cu o scădere de 32,8% în următorii cinci ani: „Rata reglementată a rentabilității capitalului investit acordată pentru imobilizările corporale și necorporale pentru activitatea de distribuție a gazelor naturale este cea aprobată pentru activitatea de distribuție a energiei electrice pentru perioada a patra de reglementare”.
