Pentru a mări încrederea consumatorilor în vânzarea la distanță, autoritățile vor introduce noi reguli privind protecția consumatorilor în ceea ce privește contractele de servicii financiare încheiate la distanță. Totodată, vor fi introduse noi norme pentru a combate practicile comerciale neloiale care induc în eroare consumatorii precum afirmațiile înșelătoare legate de mediu (”dezinformarea ecologică”), informațiile înșelătoare cu privire la caracteristicile sociale ale produselor sau ale întreprinderilor comercianților sau etichetele de durabilitate netransparente și necredibile, conform actului analizat de Profit.ro.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Autoritățile arată că în contextul digitalizării, al dezvoltării rețelelor de comunicații electronice din ultimii ani și al creșterii gradului de utilizare a serviciilor de comunicații electronice, coroborat cu inovarea în materia dezvoltării aplicațiilor în domeniul tehnologiei, serviciile financiare oferite consumatorilor au evoluat și s-au diversificat considerabil. Astfel, au apărut noi produse, în special în mediul online, a căror utilizare continuă să se dezvolte într-un mod rapid și neprevăzut, sens în care.
Noile norme se vor aplică în cazul serviciilor financiare de consum care nu sunt reglementate de acte legislative sectoriale ale Uniunii Europene, fiind vorba de set de norme armonizate în beneficiul consumatorilor și al comercianților, respectiv o ”plasă de siguranță” care să contribuie la garantarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, asigurând în același timp condiții de concurență echitabile între comercianți, se mai arată în actul normativ pregătit în acest sens.
16 aprilie - Maratonul de Educație Financiară
Contractele de servicii financiare încheiate în alt mod decât la distanță nu vor intra sub incidența noului proiect de lege.
Noi norme aplicabile doar contractelor de servicii financiare de consum încheiate la distanță
Proiectul de lege prevede obligația comerciantului de a comunica consumatorului numărul său de telefon și adresa sa de e-mail sau detalii ale altor mijloace de comunicare care pot include diferite metode de comunicare, precum și informații privind locul în care se pot adresa reclamațiile.
Consumatorii trebuie să fie informați cu privire la costurile suplimentare specifice ale utilizării mijloacelor de comunicare la distanță. Unii comercianți utilizează procese decizionale automatizate pentru a diferenția prețurile între diferitele grupuri de consumatori și în anumite cazuri, prețurile sunt adaptate la sensibilitatea individuală a consumatorilor față de preț. Din acest motiv, proiectul de lege prevede obligativitatea informării consumatorilor, înainte ca un contract la distanță să producă efecte obligatorii asupra lor, că prețul serviciului financiar a fost personalizat pe baza unui proces decizional automatizat.
De asemenea, pentru a putea lua o decizie în cunoștință de cauză, consumatorul trebuie să fie informat cu privire la obiectivele sociale sau de mediu specifice vizate de serviciul financiar. Toate informațiile precontractuale trebuie furnizate atât pe un suport durabil și într-un mod în care informațiile să fie ușor de înțeles de către consumator, cât și într-un format lizibil. Un format lizibil înseamnă utilizarea unor caractere de dimensiuni lizibile și în culori care nu diminuează caracterul inteligibil al informațiilor, inclusiv atunci când documentul este prezentat, imprimat sau fotocopiat în alb și negru.
În plus, proiectul de lege nu permite descrierile excesiv de lungi și complexe, imprimarea cu caractere mici și utilizarea excesivă a hiperlinkurilor, deoarece acestea sunt metode care reduc gradul de înțelegere al consumatorilor. În cazul în care informațiile nu pot fi furnizate pe un suport durabil înainte de încheierea contractului din cauza tipurilor de suporturi alese de consumator, acestea trebuie furnizate imediat după încheierea contractului.
În cazul ecranelor telefoanelor mobile, dacă comerciantul a personalizat conținutul și prezentarea interfeței online pentru astfel de dispozitive, următoarele informații trebuie, confom proiectului de lege, să fie furnizate în prim-plan și în modul cel mai vizibil posibil: informații privind identitatea comerciantului; principalele caracteristici ale serviciului financiar de consum; prețul total care trebuie plătit de consumator comerciantului pentru serviciul financiar de consum, inclusiv toate taxele plătite prin intermediul comerciantului sau, în cazul în care nu se poate indica prețul exact, baza de calculare a prețului care îi permite consumatorului să îl verifice; existența sau absența dreptului de retragere, inclusiv condițiile, termenele și procedurile de exercitare a acestui drept. Toate informațiile trebuie furnizate pe un suport durabil înainte de încheierea contractului la distanță.
O altă modalitate posibilă de a furniza informații precontractuale prin mijloace electronice este abordarea de tip ”cuprins”, utilizând rubrici care pot fi extinse. În partea superioară, consumatorii ar putea găsi principalele subiecte, fiecare dintre acestea putând fi extins făcând clic pe respectivul subiect, astfel încât consumatorii să fie direcționați către o prezentare mai detaliată a informațiilor relevante. În acest fel, consumatorul dispune de toate informațiile obligatorii într-un singur loc, păstrând în același timp controlul asupra elementelor pe care le consultă și asupra momentului consultării. Consumatorii vor avea posibilitatea de a descărca documentul cu toate informațiile precontractuale și de a-l salva ca document de sine stătător.
Consumatorii dispun de dreptul de retragere fără penalități și fără obligația de a prezenta vreun motiv, conform proiectului. În cazul în care dreptul de retragere nu se aplică deoarece consumatorul a solicitat în mod expres executarea unui contract la distanță înainte ca perioada de retragere să expire, comerciantul trebuie să informeze consumatorul în acest sens, înainte de începerea executării contractului.
Perioada de retragere expiră la 14 zile calendaristice, fie de la data încheierii contractului la distanță, fie de la data la care consumatorul primește atât informațiile precontractuale, cât și clauzele și condițiile contractuale, dacă ziua respectivă este ulterioară datei încheierii contractului la distanță.
Perioada respectivă va fi prelungită la 30 de zile calendaristice în cazul contractelor la distanță aferente operațiunilor privind pensiile personale. Pentru a spori securitatea juridică, în cazul în care consumatorul nu a primit informațiile precontractuale și clauzele și condițiile contractuale respective, perioada de retragere expiră după cel mult 12 luni și 14 zile calendaristice de la încheierea contractului la distanță.
Perioada de retragere nu expiră în cazul în care consumatorul nu a fost informat, pe un suport durabil, cu privire la dreptul de retragere.
Pentru a asigura exercitarea efectivă a dreptului de retragere, procedura pentru exercitarea acestui drept nu trebuie să fie mai dificilă decât procedura de încheiere a contractului la distanță.
Noi practici comerciale care vor fi considerate ”înșelătoare”
- A afișa o etichetă de durabilitate care nu se bazează pe un sistem de certificare sau nu este stabilită de autorități publice.
- A face o afirmație generică legată de mediu pentru care comerciantul nu poate demonstra o performanță de mediu excelentă recunoscută, relevantă pentru afirmație.
- A face o afirmație legată de mediu cu privire la întregul produs sau la întreaga activitate a comerciantului, atunci când aceasta se referă doar la un anumit aspect al produsului sau la o componentă specifică a activității comerciantului.
- A afirma, pe baza compensării emisiilor de gaze cu efect de seră, că un produs are un impact neutru, redus sau pozitiv asupra mediului în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră.
”Afirmațiile legate de mediu, în special afirmațiile legate de climă, se referă tot mai mult la performanța viitoare sub forma unei tranziții către neutralitatea climatică sau a emisiilor de dioxid de carbon sau sub forma unui obiectiv similar, până la o anumită dată. Prin astfel de afirmații, comercianții creează impresia că, consumatorii contribuie la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon prin achiziționarea produselor lor. Pentru a asigura corectitudinea și credibilitatea unor astfel de afirmații, articolul 6 alin. (2) din Legea nr. 363/2007 trebuie modificat, pentru a interzice astfel de afirmații, în urma unei evaluări de la caz la caz, în situația în care acestea nu sunt susținute de angajamente și ținte clare, obiective, disponibile în mod public și verificabile, asumate de comerciant și prevăzute într-un plan de punere în aplicare detaliat și realist, care să arate modul în care respectivele angajamente și obiective vor fi atinse și care să aloce resurse în acest scop. Respectivul plan de punere în aplicare trebuie să includă toate elementele relevante necesare pentru îndeplinirea angajamentelor, cum ar fi resursele bugetare și evoluțiile tehnologice”, arată autoritățile cu privire la astfel de afirmații.
- A prezenta cerințe impuse prin lege pentru toate produsele din categoria de produse relevantă de pe piața Uniunii ca o caracteristică distinctivă a ofertei comerciantului.
- A nu informa consumatorul cu privire la faptul că o actualizare de software va avea un impact negativ asupra funcționării bunurilor cu elemente digitale sau asupra utilizării conținutului digital sau a serviciilor digitale.
- A prezenta o actualizare de software ca fiind necesară atunci când aceasta se limitează la îmbunătățirea unor funcționalități.
”Trebuie interzis să se refuze informarea consumatorilor cu privire la faptul că o actualizare de software va avea un impact negativ asupra funcționării bunurilor cu elemente digitale sau asupra utilizării conținutului digital sau a serviciilor digitale. În general, comercianții responsabili cu dezvoltarea actualizărilor de software trebuie să dețină astfel de informații, în timp ce, în alte cazuri, comercianții se pot baza pe informații fiabile furnizate, de exemplu, de dezvoltatorii de software, de furnizori sau de autoritățile naționale competente.
Actualizările de software care sunt actualizări de securitate sunt necesare pentru utilizarea în condiții de siguranță a produsului, în timp ce actualizările legate de îmbunătățirea caracteristicilor funcționalității nu sunt necesare. Prin urmare, Legea nr. 363/2007 trebuie să interzică prezentarea unei actualizări de software ca fiind necesară pentru a menține conformitatea produsului dacă respectiva actualizare nu face decât să îmbunătățească caracteristicile de funcționalitate”, mai arată proiectul în această privință.
- Orice comunicare comercială cu privire la un bun care conține o caracteristică introdusă cu scopul de a-i limita durabilitatea, în ciuda faptului că informațiile referitoare la caracteristica respectivă și la efectele sale asupra durabilității bunului se află la dispoziția comerciantului.
- A susține în mod fals faptul că, în condiții normale de utilizare, un bun are o anumită durabilitate în ceea ce privește utilizarea acestuia în timp sau intensitatea utilizării.
- A prezenta un bun ca permițând repararea atunci când acest lucru nu este posibil.
- A incita consumatorul să înlocuiască sau să reîncarce consumabilele unui produs mai devreme decât este necesar din motive tehnice.
- A nu furniza informații cu privire la deprecierea funcționalității unui bun atunci când se utilizează consumabile, piese de schimb sau accesorii care nu sunt furnizate de producătorul original sau a susține în mod fals că o astfel de depreciere se va produce.
Alte prevederi
Pentru a le permite consumatorilor să ia decizii în mai bună cunoștință de cauză și pentru a promova concurența între producători în ceea ce privește durabilitatea bunurilor cu elemente digitale, comercianții care vând bunurile respective trebuie să informeze consumatorii cu privire la perioada minimă pe durata căreia producătorul se angajează să furnizeze actualizări de software pentru astfel de bunuri, exprimată fie ca perioadă de timp, fie prin referire la o dată.
În mod similar, comercianții care oferă conținut digital și servicii digitale trebuie să informeze consumatorii cu privire la perioada minimă în care sau până la care furnizorul de conținut digital sau de servicii digitale se angajează să furnizeze actualizări de software, inclusiv actualizări de securitate, necesare pentru a menține conformitatea conținutului digital și a serviciilor digitale. Această obligație trebuie să asigure faptul că consumatorii primesc aceste informații într-un mod simplu și clar, care să le permită să compare diferitele perioade minime. Comerciantul trebuie să fie obligat să furnizeze aceste informații numai în cazul în care producătorul sau furnizorul a pus la dispoziție astfel de informații.
Comercianții trebuie să ofere consumatorilor eticheta armonizată, informații cu privire la perioada minimă pentru actualizări și informații privind repararea, altele decât punctajul posibilității de reparare, în cazul în care producătorul sau furnizorul conținutului digital sau al serviciului digital, dacă acesta este diferit de comerciant, pune la dispoziție informațiile relevante. În special, în ceea ce privește bunurile, comerciantul trebuie să transmită consumatorilor informațiile pe care producătorul le-a furnizat comerciantului sau a intenționat într-un alt mod să le pună la dispoziția consumatorului înainte de încheierea contractului, indicând aceste informații pe produsul însuși, pe ambalajul sau pe etichetele acestuia pe care consumatorul le-ar consulta în mod normal înainte de încheierea contractului.
Comerciantul nu trebuie să fie obligat să solicite în mod activ astfel de informații de la producător, de exemplu prin căutarea pe site-urile web specifice produsului. În același timp, ar fi în interesul producătorilor să furnizeze în mod proactiv astfel de informații pentru a beneficia de un avantaj comercial.
Comercianții trebuie să informeze consumatorii cu privire la disponibilitatea unor opțiuni de livrare ecologice, cum ar fi livrarea de bunuri cu bicicleta de marfă sau cu vehiculul electric de livrare sau posibilitatea unor opțiuni de transport grupate, după caz.
În cazul în care un contract la distanță care urmează să fie încheiat prin mijloace electronice îl obligă pe consumator să plătească, comerciantul trebuie să informeze consumatorul cu privire la eticheta armonizată, ori de câte ori este furnizată, într-un mod clar și vizibil și imediat înainte ca o comandă să fie plasată de consumator, pentru a se asigura că consumatorul ia în considerare informațiile respective.
Pentru a evita o confuzie în rândul consumatorilor între garanția comercială de durabilitate și garanția legală de conformitate, consumatorilor trebuie să li se reamintească pe eticheta armonizată că beneficiază, de asemenea, de garanția legală de conformitate.
O notificare armonizată trebuie să le reamintească consumatorilor existența și principalele elemente ale garanției legale de conformitate, inclusiv durata minimă de doi ani a acesteia și trebuie să includă o trimitere generală la posibilitatea ca durata garanției legale de conformitate să fie mai lungă. A
Eticheta armonizată trebuie să fie afișată într-un mod vizibil și utilizată astfel încât să permită consumatorilor să identifice cu ușurință ce bun anume beneficiază de o garanție comercială de durabilitate oferită fără costuri suplimentare de către producător, care acoperă întregul bun. Comercianții trebuie să se asigure că eticheta armonizată este vizibilă în mod clar.
Notificarea armonizată trebuie să ofere consumatorilor un avertisment general cu privire la garanțiile legale de conformitate aplicabile tuturor bunurilor în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 140/2021. Notificarea armonizată trebuie să fie afișată într-un mod vizibil, de exemplu ca afiș pe un perete din magazin, lângă ghișeul de control sau, în cazul vânzării online, ca o atenționare generală pe site-ul comerciantului care vinde bunuri.
