O modificare legislativă recentă obligă clădirile noi să se racordeze la rețelele de distribuție a energiei electrice, avertizează Ordinul Auditorilor Energetici din România (OAER) și Asociația Inginerilor de Instalații din România (AIIR).
Parlamentul a modificat recent Legea nr. 372/2005 privind performanța energetică a clădirilor, modificările fiind publicate în Monitorul Oficial pe 19 iulie.
Până acum, legea definea clădirea cu consum aproape zero de energie (NZEB) astfel:
″15. clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero - clădire cu o performanță energetică foarte ridicată, la care necesarul de energie pentru asigurarea performanței energetice este aproape egal cu zero sau este foarte scăzut și este acoperit astfel: a) în proporție de minimum 30%, cu energie din surse regenerabile, inclusiv cu energie din surse regenerabile produsă la fața locului sau în apropiere, pe o rază de 30 de km față de coordonatele GPS ale clădirii, începând cu anul 2021; b) proporțiile minime de energie din surse regenerabile, inclusiv cu energie din surse regenerabile produsă la fața locului sau în apropiere, pe o rază de 30 de km față de coordonatele GPS ale clădirii, pentru perioadele 2031-2040, 2041-2050 și după 2051, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului″.
Noua definiție:
″15. clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero - clădire cu o performanță energetică foarte ridicată, la care consumul de energie pentru asigurarea performanței energetice este aproape egal cu zero sau este foarte scăzut și este acoperit astfel: a) în proporție de minimum 30%, cu energie din surse regenerabile după cum urmează: (i) în proporție de minimum 10%, cu energie din surse regenerabile amplasate la fața locului; (ii) în proporție de minimum 20%, cu energie produsă din surse regenerabile certificată prin garanții de origine în conformitate cu prevederile legale în vigoare; b) într-o proporție minimă de energie din surse regenerabile amplasate la fața locului sau în apropiere, prin hotărâre a Guvernului, începând cu anul 2026″.
Problema este că, în baza legislației în vigoare, garanții de origine sunt emise exclusiv pentru energia electrică din surse regenerabile livrată în rețelele electrice.
″În această perspectivă, orice clădire nouă care trebuie să fie și NZEB se va putea realiza doar dacă va fi conectată obligatoriu la o rețea de energie electrică, garanții de origine (GO) fiind acordate în România de ANRE doar pentru energie electrică la momentul actual. Chiar și în situația în care s-ar găsi pe piață energie termică cu GO sau gaze verzi (hidrogen verde) cu GO, obligativitatea racordării clădirilor noi la furnizori de energie din surse regenerabile cu GO se păstrează. Sunt discriminate, prin limitare sau chiar prin eliminare, alte tehnologii care asigură energie din surse regenerabile″, se arată într-un comunicat al OAER și AIIR.
Potrivit sursei citate, astfel, o clădire independentă energetic, care ar consuma energie electrică produsă local (la fața locului sau în apropiere) din panouri fotovoltaice sau centrale eoliene, dar și energie termică din panouri termosolare, biomasă, biocombustibili sau energie geotermală/ acvatermală sau aerotermală, nu s-ar mai putea realiza, ca urmare a condiției pusă în noua definiție a NZEB.
″Mai mult, prin noua definiție, apare indirect obligația pentru clădirile noi să consume întro proporție mai mare energie electrică (dacă nu doar energie electrică) astfel încât combinația dintre proporția mai mare a consumului de energie primară de tip electric în consumul total al unei clădiri NZEB și un procent mai mic al componentei regenerabile în energia electrică livrată să asigure procentul minim de 20% de energie consumată din surse regenerabile și certificată prin GO în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Sunt discriminate astfel tehnologii la fel de ”verzi” cum ar fi pompele de căldură geotermale, acvatermale sau cele aerotermale cu recuperare de căldură reziduală, centralele eoliene individuale de puteri mici (sub 50kWp), cazanele sau motoarele de cogenerare pe biomasă sau biocombustibili, ba chiar și energia termică a sistemelor urbane de alimentare cu energie termică, care prezintă avantajul unui factor subunitar de conversie din energie finală în energie primară. În plus, se neglijează evident intențiile Comisiei Europene care prin directiva 31/2010, modificată de directiva 844/2018, pune accent pe utilizarea tehnologiilor verzi individuale (la fața locului), locale și la nivel de comunitate (în apropiere)″, mai spun auditorii energetici și inginerii de instalații din România.
Ei mai susțin că, în plus, definiția NZEB de la punctul 15 art. 3 vine în contradicție cu prevederea de la punctul 3 art.17 al legii 372/2024, unde se menționează că: ”(3) Nivelul consumului total de energie primară pentru clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, inclusiv cel asigurat din surse regenerabile, se stabilește prin reglementări tehnice. Ponderea de utilizare a energiei din surse regenerabile este de 30% din energia primară totală consumată, calculată conform metodologiei de calcul al performanței energetice a clădirilor, indiferent de funcțiunile clădirilor și de potențialul zonelor în care se află amplasate”.
Iar în Metodologia de Calcul Mc001-2022, definiția NZEB este cea în care procentul de 30% consum de energie din surse regenerabile se poate obține din orice mix energetic, din orice sursă amplasată la fața locului (în/pe/lângă clădire) sau în apropiere: ”- Clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero (NZEB-nearly zero energy building) - clădire cu o performanță energetică foarte ridicată, la care consumul de energie este aproape egal cu zero sau este foarte scăzut și este acoperit, în proporție de minimum 30%, cu energie din surse regenerabile, inclusiv cu energie din surse regenerabile produsă la fața locului sau în apropiere, pe o rază de 30 de km față de coordonatele GPS ale clădirii, începând cu anul 2021 (după 2031 proporția minimă de energie din surse regenerabile se va stabili prin Hotărâre a Guvernului, conform prevederilor din Legea nr. 372/2005, republicată)”.
″Tot legat de schimbarea definiției NZEB din noua lege 372/2024, autoritățile legiuitoare nu au ținut cont că, odată cu modificarea impusă a proporțiilor din care se formează procentul de 30% aferent consumului de energie din surse regenerabile, relativ la consumul total de energie primară, trebuie modificate atât valorile maxime de consumuri de energie, cât și valorile maxime ale emisiilor echivalente de CO2 care definesc clădirile NZEB, pentru fiecare categorie de clădiri și din fiecare zonă climatică a României (tabelul 2.10a din Mc001- 2022). Sau altfel spus, modificarea definiției NZEB conduce la imposibilitatea de aplicare în acest moment a reglementării tehnice în vigoare, Mc001-2022. Iar o intervenție asupra Mc001-2022 pentru actualizarea acesteia poate dura, ca urmare a studiilor necesare și a complexității calculelor energetice, cel puțin 8-12 luni, perioadă în care tot sectorul construcțiilor de clădiri noi ar fi blocat.
Un alt aspect pierdut din vedere de legiutor se referă la imposibilitatea unui auditor energetic de a realiza raportul de conformare NZEB, document necesar în faza DTAC (documentația tehnică pentru autorizarea construirii), înainte de obținerea autorizației de construire, fără să aibă certitudinea atât a furnizorului de energie electrică (cunoscând că furnizorul este stabilit pe durata execuției, mult după faza DTAC), cât și a mixului de surse de energie din care o clădire este alimentată. Un furnizor de energie care deține GO va livra, în timp, energie provenită din surse regenerabile într-o proporție variabilă care ar putea anula încadrarea clădirii noi în categoria NZEB după obținerea autorizației″, se mai afirmă în comunicat.
