Isteria, ura și semnalarea virtuții au urcat la cote noi în societate. Uneori, de-a dreptul hilare. Întâmplare reală zilele trecute: un client vaccinat intră în banca X și, supărat că nu i-a cerut nimeni la ușă certificatul verde, ci l-a lăsat să intre liber, cheamă Poliția să amendeze banca. Deși accesul în agenție la X este chiar excesiv de organizat, mai strict ca la alte bănci, nicio șansă de aglomerație, dezinfectanți la toate colțurile, să-și toarne clientul și în cap. Omului, însă, nu i se părea drept ca și nevaccinații să-și poată scoate banii, spre exemplu, de la banca unde intră el imunizat.
Toate băncile permit intrare în agenții fără certificate, așa cum legea permite pentru spații private cu maximum 50 de angajați, gândind că și accesul oamenilor la banii proprii e clar serviciu esential (mai puțin BRD, care a decis, în răspăr cu restul pieței, că se încadrează la magazine nealimentare, asemeni vânzătorilor de pantofi, unde nevaccinații nu pot intra deloc, cu excepția câtorva servicii urgente).
Întâmplarea cu Poliția chemată să amendeze banca X pentru că permite și nevaccinaților să intre mi se pare totuși amuzantă, când mă gândesc că și la X, și în celelalte bănci, și în companii din alte industrii, sunt mulți susținători entuziaști ai certificatului verde. Mulți de bună credință, sincer convinși că o astfel de discriminare de acces în spații comerciale și, pe viitor, dacă trece noua lege în Parlament, și la locuri de muncă, va rezolva încărcarea la ATI. Convingere bizară, în condițiile în care la terapie intensivă ajung bătrâni în cea mai mare proporție, pentru care vaccinul nu a ajuns aproape de casă peste tot în țară, iar din vaccinații ultimelor săptămâni, când a crescut puternic ritmul, doar 20% sunt peste 60 de ani, grupă care adună, însă, 85% din decese.
Perspectiva restricțiilor la job, la mall, la restaurant și la hotel nu a speriat bătrânii, arată statisticile recente de vaccinare, nici maratoanele lui Gheorghiță nu au ajuns la Văscăuți. Cu toate acestea, lideri de business, precum cei reuniți în RBL, dau comunicate în care declară că susțin “obligativitatea certificatului verde în toate activitățile și spațiile închise, mai puțin magazine alimentare și farmacii, și testarea periodică din fonduri proprii a celor nevaccinați”. Printre membrii și partenerii RBL sunt și bănci care au realizat apoi că nu pot impune, totuși, și propriilor clienți restricțiile cerute cu fermitate în absolut toate activitățile și spațiile închise, altele decât alimentare și farmacii.
Puțini susținători fervenți se gândesc că se pot întoarce și împotriva lor sau a companiei lor, la un moment-dat, efectele certificatului verde, ale psihozei pe care au întreținut-o și ei, cerând sancțiuni fără justificare sanitară, doar pentru că orice mijloc, oricât de rău (inclusiv cultivarea fricii, a urii, a semnalării virtuții proprii, concomitent cu jignirea “proștilor needucați”, a “analfabeților funcționali”), e justificat pentru obiectivul, evident bun, al creșterii vaccinării.
Mi-ar fi plăcut să-i văd, împreună cu firmele lor, făcând campanii și alocând resurse pentru a ajuta bătrânii din sate să afle și să ajungă la centre de vaccinare, dacă vor să se protejeze astfel, dar nu se pot deplasa. Acolo unde primarii nu se învrednicesc acum la fel de bine cum știu să se mobilizeze la alegeri, găsind și șoșonari să lipească afișe, și mașini să ducă oamenii la urne, și unde și strategii campaniei de vaccinare abia acum se gândesc “să ducă vaccinul mai aproape de bătrâni în sate”.
Cu demersuri care chiar pot avea impact la grupurile cele mai vulnerabile, susuținătorii certificatului verde și-ar dovedi mai bine și preocuparea pentru eficiență, și buna credință, și calitatea de oameni care își respectă semenii. Altfel, pentru clipuri “smart”, meme-uri mobilizatoare hipsterești și indignări că nu se bagă mai repede certificate verde și la angajați – “Să-i dea, domne’, afară dacă sunt proști și needucați!” – nu li se potrivește, în coerență, calitate și adecvare, oricât de “neconvenționali”, creativi și responsabili social s-ar crede, decât adaptarea unei manele: “Mușchii mei (și bunele mele intenții) minte nu are”.
Fără certficat verde și restricții aberante, care nu au oricum cum să-I atingă și să-I convingă pe bătrânii vulnerabili, nu ar mai exista nici “vaccinare la chiuvetă”. S-ar vaccina pe bune doar cine înțelege să se protejeze, iar statul ar avea evidența reală a situației vaccinărilor la nivelul populației, dacă chiar îi pasă de asta pentru politici de sănătate.
Nu m-aș baza pe capacitatea autorităților de a-I prinde pe toți cei care găsesc soluții să scape de o obligație “neobligatorie oficial”, pe care o percep ca fiind abuzivă, indiferent din ce motiv (că sunt needucați, că au temeri sau convingeri greșite ori alte principii). Măcar oglinda situației reale a vaccinării să o aibă sistemul de sănătate, dacă de eforturi pentru a-i vaccina pe cei cu adevărat vulnerabili nu a fost loc.
Îmi este tot mai clar că, dincolo de suferința adusă de pandemie în atâtea familii, “răul cel mai mare” pe termen lung e acolo: la toți cei care întrețin ura, isteria și discriminarea, convinși că e și moral justificat să facă asta, pentru că sunt plini de bune intenții.
Mulți oameni sunt autentic convinși că restricțile și discriminarea pot fi utile pe termen scurt pentru a crește vaccinarea, pentru că o văd ca unică soluție de a opri boala. Mulți sunt tulburați, speriați, au avut cazuri nefericite în familie, au văzut suferința cauzată de virus. Alții poartă povara responsabilității unei afaceri, a locurilor de muncă din firmă, puse în pericol de criza pe care ar dori-o încheiată cât mai repede. Discuția despre drepturi, legalitate a măsurilor, într-un astfel de context, li se pare “sofism”. Chiar sunt bine intenționați, dar tulburarea ori suferința îi orbește în a vedea consecințele oribile pe termen lung ale distriminării și urii.
Drumul spre iad a fost mereu pavat cu bune intenții, dar niciodată oamenii nu au ieșit în final bine când au cultivat așa ceva, gândind că e pragmatic pe termen scurt pentru a depăși o criză. Contează și cum câștigi o luptă pentru ca victoria să nu aibă apoi un gust mai amar chiar decât criza pe care a încheiat-o.
Există, însă, și o categorie care merge mult mai departe de ceea ce poate fi considerat bună-credință. Sunt posesorii de virtute dobândită prin vaccinare și port riguros al măștii chiar și la plimbarea solitară prin parc, vigilenți să fie aplicate strict legile care le interzic altora drepturi. Mândri că luptă pentru respectarea regulilor, chiar când acestea sunt nelegale sau abuzive. Convinși că își fac datoria chemând Poliția pentru a da o amendă într-un loc în care nu au avut nimic de suferit concret, nu au fost puși cu nimic în pericol, precum cetățeanul vigilent din banca X. Dar legea e lege!
În starea de urgență, anul trecut, reclamau mămici “iresponsabile” care se plimbau cu copiii ceva mai departe de casă, încălcând ordonanțele militare, în timp ce ei îi țineau pe ai lor închiși cu săptămânile, sau bătrâni ieșiți pe stradă în afara celor două ore care le erau alocate. S-au lămurit ulterior că astfel de restricții erau aberante, fără justificare sanitară ori științifică, dar nicio urmă de regret sau rușine că i-au reclamat pe alții nu-i atinge. Și-au făcut datoria de cetățeni. Au vegheat la aplicarea legii.
În 1987, unei vecine i-a sunat poliția la ușă să verifice dacă are valută în casă. Un alt vecin o reclamase, pentru că avea el o bănuială, după ce copilul se lăudase pe afară că or să-i ia părinții blugi de la shop...plus că mai aveau și rude în străinătate, indicii destule. Nu i-au găsit valută, dar vecinului i s-a părut oricum ok să fie vigilent cu respectarea legii. Se informa corect, doar din știri oficiale, și avea încredere în principiile științifice și morale ale autorităților responsabile de atunci, care arătau clar că valută la domiciliu + rude în străinătate = pericol social.
CITEȘTE ȘI Arestați-l pe Gasdaq!Vigilenți cu respectarea legilor am avut mereu. Oamenii au însă, marea lor majoritate, un bun simț care le spune când este justificat să-ți torni vecinul pe care-l bănuești că le încalcă. Pentru orice lege? Să reclami o posibilă crimă, un jaf, un viol, e una, e chiar o datorie, majoritatea o știu și fără să citească Monitorul Oficial. Dar când aperi și veghezi la respectarea unei norme abuzive nu ai niciun fel de virtute sau responsabilitate, ai doar ură. Până acum nu foarte mulți ani (căzuse de mult comunismul), adulterul și homosexualitatea erau încă infracțiuni. Erau de aplaudat cei care vegheau la respectarea legii reclamând la Poliție că în apartamentul vecinului a intrat altă femeie decât soția sau, mai grav, un alt bărbat, cu care se săvârșesc fapte penale, pasibile chiar de închisoare?
Contează, atunci când susțin încălcări de drepturi pentru alții, că multe din reglementările din perioada pandemiei vor fi fost, nu doar nedrepte, nejustificate sanitar în realitate, ci și nelegale? Că amenzi date abuziv au fost deja anulate? Că toate ordonanțele de prelungire a stării de alertă din vară au fost desființate recent și de Curtea de Apel București, urmând să primească decizie finală la Înalta Curte...când va fi însă prea târziu pentru a mai întoarce ce s-a petrecut în urmă cu multe luni, lăsând cale deschisă doar pentru acțiuni în despăgubire pe care, desigur, le vor plăti celor prejudiciați tot contribuabilii? Că motivarea și argumentele instanței (de referință, integral aici) arată și ce soartă va avea, în constatarea nelegalității, și legea din Parlament care, dacă va fi votată de deputați, va obliga instituțiile publice și companiile private să concedieze angajați nevaccinați perfect sănătoși, care nu au bani să se testeze din două în două zile, doar pentru că au un risc potențial mai mare de a se infecta?
Nu li se pare o mizerie faptul că acte normative emise cu justificări sanitare nu pot fi și suspendate pe durata stării de alertă (care s-a eternizat), dacă sunt indicii clare de nelegalitate? Că autorităților care le emit le e clar că sunt nelegale, dar continuă pe aceeași linie sperând că și neconstituționalitatea suspendării va fi constatată cât mai târziu de Curtea care a fost deja sesizată? Până atunci, lăsați mofturile, cum uluitor răspundea judecătorul Cristi Dănileț unui om care îl întreba dacă nu cumva ar putea fi neconstituționale noile măsuri: “Sunt în vigoare! E tot ce trebuie să știți.”
Oameni, politicieni, jurnaliști sau manageri, care nu de mult au ieșit chiar în stradă “pentru apărarea justiției”, consideră acum că cramponarea de constituționalitate, de drepturi și principii sunt doar “sofisme” pe care nu ni le permitem când pacienții mor la ATI. Să treacă pandemia și apoi, gata, redevenim oameni cu principii de a doua zi! Nimic nu se repară, însă, atât de repede când ura și isteria au prins rădăcini într-o societate. Ele sunt răul cel mai mare.
