Când totul e tranzacționabil la liderul american Donald Trump, ce valoare o fi având pacea europenilor? Viziunea lui Trump asupra păcii nu este una a stabilității, ci a pârghiilor financiare. Politica externă pe care o conduce Trump & Co funcționează ca o afacere – unde securitatea, comerțul și relațiile diplomatice sunt tratate ca mărfuri care trebuie vândute sau cumpărate, nicidecum ca angajamente pe termen lung.
Pusă în fața unei astfel de noi paradigme, Uniunea Europeană este forțată să decidă dacă se conformează cerințelor sale prin creșterea masivă a cheltuielilor pentru apărare, acceptarea unor termeni comerciali nefavorabili și suportarea unor costuri mai mari pentru securitatea energetică, sau își croiește o altă cale, mai puțin dependentă de sprijinul aliatului istoric și care vine cu un preț la fel de mare.
Abordarea tranzacțională a politicii externe a SUA înseamnă că „pacea” vine cu un preț – unul pe care Uniunea Europeană va avea dificultăți să îl suporte. Între creșterea cheltuielilor pentru apărare, pierderile comerciale și costurile energetice, statele europene ar putea fi nevoite să plătească sute de miliarde de euro pentru a menține stabilitatea în următorii ani.
Șefa Comisiei Europene Ursula von Der Leyen a și anunțat că UE are nevoie să strângă peste 800 de miliarde de euro pentru reorientarea industriei către înarmare, dar nimănui nu-i este clar de unde și în ce fel se vor strânge acești bani, fără a vitregi programele menite să producă dezvoltarea și coeziunea economică a statelor membre.
Cel mai imediat cost va veni din cheltuielile pentru NATO. Trump a cerut de mult timp ca aliații să contribuie mai mult la propria apărare și chiar a sugerat că SUA nu vor proteja națiunile care nu își îndeplinesc obligațiile financiare. În 2024, statele membre ale UE au cheltuit colectiv 326 de miliarde de euro pentru apărare, o creștere de 17% față de anul precedent.
Însă, dacă Trump pune presiune pe Europa pentru a crește cheltuielile la 3%, 4% sau chiar 5% din PIB, costurile ar putea crește cu încă 3-400 de miliarde de euro anual. Țări precum Germania, care în prezent alocă puțin sub 2% din PIB pentru apărare, ar putea fi forțate să direcționeze suplimentar 60-80 de miliarde de euro pe an – bani care altfel ar fi investiți în infrastructură, educație sau sănătate.
Dincolo de cheltuielile militare, politicile comerciale agresive ale lui Trump impun Europei și alte poveri financiare. Amenințările sale cu tarife de 25% asupra importurilor auto europene lovesc puternic industriile europene și mai ales producătorii din Germania, Franța și Italia. Comisia Europeană estima că astfel de tarife ar putea costa economia UE spre 30 de miliarde de euro anual.
Un război comercial mai amplu, incluzând și mai multe tarife și perturbări ale lanțurilor de aprovizionare, ar putea reduce PIB-ul UE fragilizând și mai mult creșterea economică într-un moment în care Europa nu a scăpat de inflație și costuri ridicate ale energiei. Analiștii de la Institutul Kiel pentru Economia Mondială prognozează că economia UE ar putea înregistra o contracție de 0,4% ca urmare a acestor tarife.
Apropo de energie: sub administrația Biden, Europa s-a orientat către gazele naturale lichefiate (GNL) din SUA pentru a înlocui gazul rusesc după invazia Ucrainei. Însă Trump a indicat în mod repetat că preferă acorduri economice care favorizează interesele americane, iar UE ar putea fi nevoită să caute furnizori alternativi la un preț mai mare. Acest lucru înseamnă alte costuri suplimentare de miliarde de euro pentru energie, ceea ce ar duce la creșterea prețurilor de producție și la erodarea competitivității industriale.
Pe de altă parte, urmarea unei căi europene mai independente vine cu propriile sale costuri financiare. Dacă Trump retrage sau slăbește sprijinul SUA pentru NATO, Europa e forțată să accelereze planurile pentru o forță de apărare comună a UE, ceea ce necesită investiții masive în infrastructura militară, sisteme de armament și operațiuni comune.
Această tranziție către autonomia strategică – deși necesară pe termen lung – este o întreprindere costisitoare și complexă din punct de vedere politic, forțând UE să-și realinieze economiile și instituțiile pentru a face față unei noi realități de securitate.
Oricum ar alege să acționeze, UE va plăti un preț enorm pentru „Pacea lui Trump în Europa.” Fie că este vorba despre contribuții financiare directe pentru a satisface cerințele lui Trump, fie de costurile pe termen lung ale ruperii de garanțiile de securitate americane, nota de plată va fi uriașă. În final, pacea lui Trump nu este deloc pace – este o tranzacție financiară, una în care Europa va fi cea care plătește o factură imensă.
Daniel Apostol este Director General Federația Patronală a Energiei.
