Scriam în comentariul anterior (O privire în haos; lumea fără o ordine mondială) că într-o lume fără o ordine globală coerentă și cu Statele Unite ale Americii pășind în “era Trump 2.0”, națiunile dau semne că se orientează spre o formă brută de „realpolitik” - o politică bazată pe pragmatism și interese materiale, mai degrabă decât pe ideologii, principii etice sau morale. Vedem deja cum populismul exacerbat, naționalismul și extremismul în creștere, rivalitățile geopolitice și inegalitățile economice pun o presiune imensă asupra sistemului mondial.
Într-o lume tot mai interdependentă, continuarea pe calea realpolitik-ului și a competiției acerbe riscă să genereze un vârtej de instabilitate și conflicte. Această abordare, deși poate părea eficientă pe termen scurt, nu face altceva decât să amplifice tensiunile internaționale și să adâncească inegalitățile economice și sociale. Pe măsură ce resursele devin tot mai limitate și schimbările climatice tot mai severe, lipsa unei colaborări autentice între națiuni poate duce la prăbușirea globală. „Lumea se confruntă cu o schimbare a mareelor în afacerile globale” și se află la o răscruce de drumuri, iar alegerea direcției corecte este vitală pentru supraviețuirea și prosperitatea noastră colectivă.
Și atunci, cum ieșim din vârtejul realpolitik-ului? Cum ar trebui să fie o nouă ordine mondială? Forumul Economic Mondial (WEF) desfășurat recent la Davos dă câteva indicii: tema generală de la Davos -„Colaborarea pentru epoca inteligenței”- a subliniat importanța cooperării globale pentru a valorifica progresul tehnologic în scopul unui viitor sustenabil și incluziv.
Economiști, politologi, gânditori, jurnaliști, analiști, personalități influente din multe domenii și-au exprimat punctele de vedere pe cinci direcții interconectate: reconstruirea încrederii - prin consolidarea cooperării internaționale și societale, reinventarea creșterii - identificarea noilor surse de creștere economică, investițiile în oameni - îmbunătățirea capitalului uman și crearea de locuri de muncă de calitate, protejarea planetei - promovarea acțiunilor în domeniul energiei, climei și naturii prin inovație - și industria în Epoca Inteligenței - echilibrarea obiectivelor imediate cu imperativele pe termen lung în transformarea industriei.
Davos 2025 a oferit o imagine clară a direcției pe care lumea trebuie să o adopte. În loc să continuăm pe calea realpolitik-ului și a rivalităților, este urgent să îmbrățișăm o nouă ordine mondială bazată pe colaborare și cooperare internațională. Numai printr-un efort concertat, liderii lumii pot asigura un viitor prosper și sustenabil pentru toți cetățenii. Aceasta este nu doar o opțiune, ci o necesitate imperioasă pentru supraviețuirea și prosperitatea globală.
Este esențial să ne întoarcem de la o abordare cu sumă negativă, unde câștigurile unora sunt pierderile altora, la un joc global cu sumă pozitivă. Într-o lume interdependentă, succesul unui stat poate și trebuie să fie benefic pentru întreaga comunitate internațională. Prin crearea unor parteneriate puternice și prin promovarea unei cooperări autentice, se poate construi un viitor în care toate națiunile pot prospera împreună.
Într-un joc global cu sumă pozitivă, investițiile în tehnologii verzi, educație și sănătate sunt amplificate prin colaborare internațională. Inovațiile și resursele partajate pot duce la progrese rapide și la soluționarea problemelor globale comune, precum schimbările climatice și inegalitățile economice. Acest tip de abordare nu doar că aduce beneficii imediate, ci creează și fundațiile pentru o dezvoltare durabilă și echitabilă pe termen lung.
Noua ordine mondială ar trebui să fie construită pe trei piloni esențiali: colaborare globală, sustenabilitate și echitate. Într-o lume interconectată, problemele globale precum schimbările climatice, pandemiile și inegalitatea economică necesită soluții comune. Aceasta implică o cooperare mai strânsă între națiuni, dar și o adaptare a instituțiilor internaționale pentru a reflecta realitățile geopolitice contemporane.
În ceea ce privește geopolitica, diviziunile geopolitice și conflictele regionale reprezintă obstacole majore în calea stabilității și a progresului global. Noua ordine mondială trebuie să încurajeze cooperarea internațională prin instituții globale revitalizate, mai reprezentative și mai eficiente, capabile să gestioneze crizele și să faciliteze dialogul între națiuni. Organizații precum Națiunile Unite, Organizația Mondială a Comerțului și Fondul Monetar Internațional trebuie reformate pentru a reflecta realitățile actuale și pentru a asigura participarea echitabilă a tuturor țărilor. Deciziile ar trebui să includă voci din toate regiunile lumii, reducând dominația marilor puteri și oferind mai multă autonomie țărilor în curs de dezvoltare.
Pentru a realiza acest lucru, liderii mondiali trebuie să depășească viziunile înguste și egoiste și să adopte o mentalitate de cooperare. Secretarul general al ONU, António Guterres spunea că „doar prin unitate și colaborare putem aborda provocările complexe ale prezentului și ale viitorului”.
Pe lângă aceasta, sustenabilitatea trebuie să devină o prioritate globală. Noua ordine mondială trebuie să prioritizeze dezvoltarea economică și tehnologică sustenabilă, punând accent pe reducerea inegalităților și protecția mediului. Modelele economice trebuie să fie revizuite pentru a asigura o creștere durabilă, care să beneficieze tuturor cetățenilor, nu doar unei elite restrânse. Resursele naturale trebuie gestionate responsabil, iar țările mai bogate ar trebui să sprijine financiar tranziția ecologică în statele mai puțin dezvoltate. Competitivitatea tehnologică trebuie să fie orientată spre binele comun, nu spre fragmentare digitală.
Fondatorul WEF Klaus Schwab a articulat provocările și oportunitățile actuale: „tranziția de la Epoca Industrială la Epoca Inteligenței se desfășoară într-un ritm exponențial și aduce riscuri și oportunități semnificative pentru umanitate. Într-adevăr, schimbările rapide tehnologice și economice necesită un răspuns colectiv și coordonat, nu fragmentat și competitiv. Acum este momentul pentru o resetare majoră, o schimbare de paradigmă în care colaborarea și cooperarea internațională să primeze”.
Și echitatea trebuie să fie un principiu central. Reducerea inegalităților globale implică investiții în educație, sănătate și infrastructură în regiunile sărace. O redistribuire mai justă a resurselor și o reglementare mai strictă a corporațiilor multinaționale ar contribui la construirea unui sistem global mai echilibrat.
Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat că “este clar că izolarea și competitivitatea feroce nu sunt calea de urmat; doar prin parteneriate robuste și de încredere putem depăși provocările globale”. Totodată este imperativ ca politicile economice să fie orientate către incluziune și echitate. Investițiile în infrastructură, educație și sănătate sunt esențiale pentru reducerea disparităților și construirea unei societăți mai juste și mai stabile. Kristalina Georgieva, directorul general al FMI, a scos în evidență că „inegalitățile economice și sociale reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa stabilității globale”.
Așadar, o nouă ordine mondială nu ar trebui să fie despre o reîntoarcere la vechile structuri, ci despre o reinventare curajoasă, adaptată provocărilor secolului XXI. Prin colaborare, sustenabilitate și echitate, putem scăpa din vârtejul realpolitik-ului și se poate crea o lume mai stabilă și mai prosperă pentru generațiile viitoare.
Daniel Apostol este Director General Federația Patronală a Energiei
