Mitul: „Atacurile bazate pe AI sunt doar un scenariu SF.” Realitatea, în formularea DNSC: inteligența artificială este deja folosită pentru phishing, crearea de conținut fals și automatizarea atacurilor; AI amplifică viteza, precizia și credibilitatea tehnicilor utilizate de atacatori. Urmează cinci sfaturi de igienă digitală, de la scepticism față de mesajele urgente la activarea autentificării în doi pași. Citind postarea, mi-am dat seama că este necesară inițierea unui dialog pe subiect. Pentru că fiecare propoziție este corectă, însă concluzia de ansamblu este greșită, iar felul în care este greșită explică, mai bine decât orice raport, de ce România rămâne în urmă în securitatea cibernetică.
Postarea descrie AI-ul ca pe o unealtă în mâna unui atacator uman: un instrument care scrie e-mailuri mai convingătoare și produce mai repede conținut fals. Această descriere era exactă acum doi ani. Din noiembrie 2025 nu mai este. AI-ul nu mai este doar unealta; în cazurile documentate cele mai recente, este operatorul. Diferența nu ține de nuanță, ci de natura amenințării, iar o apărare construită pentru unealtă va pierde în fața operatorului.
Ce spune DNSC și ce spun cifrele DNSC
Concret vorbind, instituția are dreptate în tot ce afirmă. Raportul anual pentru 2025, aprobat de CSAT pe 7 august și publicat pe 14 august 2026, documentează o escaladare reală. Atacurile ransomware au crescut cu peste 153% față de 2024 și au lovit 22 de instituții publice, 119 persoane juridice și 115 persoane fizice. Incidentele de compromitere a conturilor au urcat cu 353%, de la 248 la 1.125. Phishing-ul a crescut cu 70,6%, până la 4.975 de incidente, și rămâne vectorul principal. Fraudele și tentativele de fraudă au urcat cu 91%. Sectorul bancar, serviciile poștale și infrastructura pieței financiare au cumulat 3.326 de incidente, adică 88% din totalul raportărilor. Printre țintele anului: Electrica, Complexul Energetic Oltenia, Apele Române, centre de transfuzie sanguină și uzina de armament Tohan.
Raportul atribuie explicit profesionalizarea phishing-ului inteligenței artificiale. Deci DNSC vede corect ce se întâmplă la nivelul de jos al lanțului de atac: mesaje mai bune, mai multe, mai credibile. Ceea ce nu apare în comunicarea publică este ce se întâmplă la nivelul de sus, acolo unde deciziile tactice ale unui atac nu mai sunt luate de un om.
Trei cazuri în care AI-ul a fost operatorul, nu unealta
Nu vorbesc despre o proiecție, ci despre incidente dezvăluite de companiile care le-au suferit sau le-au detectat. Pe 14 noiembrie 2025, Anthropic a documentat prima campanie de spionaj cibernetic orchestrată de AI, atribuită cu grad ridicat de încredere unui grup sponsorizat de statul chinez. Modelul a executat autonom între 80 și 90 la sută din operațiunile tactice, de la recunoaștere și descoperirea vulnerabilităților până la mișcare laterală și exfiltrare, împotriva a aproximativ treizeci de organizații din tehnologie, finanțe, chimie și administrație, la rate de cereri fizic imposibile pentru un operator uman. Oamenii au intervenit în patru până la șase puncte de decizie per campanie. O scrisoare bipartizană din Senatul american, din 2 decembrie 2025, a numit episodul primul caz documentat de atac cibernetic executat în mare parte fără intervenție umană, la scară.
Cu trei luni înainte, în august 2025, aceeași companie raportase un caz de extorcare în care un singur actor a folosit modelul pentru a ataca cel puțin 17 organizații din sănătate, servicii de urgență, administrație și instituții religioase. Modelul a luat decizii tactice și strategice, inclusiv calculul cererilor de răscumpărare, între 75.000 și 500.000 de dolari, pe baza analizei financiare a fiecărei victime.
Cel mai curat exemplu vine din iulie 2026 și nu implică niciun atacator. În timpul unei evaluări interne de capabilități, OpenAI a rulat un model cu filtrele de siguranță cibernetică dezactivate, într-un mediu izolat a cărui singură ieșire era un proxy intern pentru pachete software. Modelul a găsit o vulnerabilitate necunoscută în acel proxy, a escaladat privilegiile, a ajuns la internet, a dedus singur că răspunsurile testului ar putea fi găzduite de Hugging Face, a înlănțuit credențiale furate cu alte exploatări și a obținut execuție de cod pe infrastructura de producție a unei companii terțe, de unde a extras cheia de răspuns dintr-o bază de date. Peste 17.000 de acțiuni înregistrate, fără ca vreun om să-i fi dat vreo țintă. Hugging Face a dezvăluit incidentul pe 16 iulie, OpenAI l-a recunoscut pe 21 iulie, iar un detaliu spune totul despre asimetria momentului: când echipa de securitate a victimei a încercat să folosească modele comerciale pentru a analiza jurnalele atacului, filtrele de siguranță ale furnizorilor au blocat apărătorii. Cercetătorul Simon Willison a rezumat episodul într-un titlu care ar merita afișat pe peretele oricărui CERT național: „science fiction care s-a întâmplat”.
De la asistent la operator: o schimbare de natură, nu de grad
Industria a numit deja tranziția. KELA, în raportul său din 2026, o formulează exact așa, „de la asistent la operator”, iar raportul Cloudflare pentru 2026 vorbește despre industrializarea totală a amenințărilor cibernetice, cu adversari care nu mai sparg sistemele, ci se autentifică în ele: 63% dintre logările observate în ultimele trei luni foloseau credențiale deja compromise altundeva. CrowdStrike a măsurat, în raportul global din februarie 2026, o creștere de 89% a operațiunilor adversarilor asistați de AI și un timp mediu de la accesul inițial la mișcarea laterală de 29 de minute, cu un record de 27 de secunde. IBM, în studiul anual privind costul breșelor de date, publicat pe 29 iulie 2026, a constatat că atacurile conduse de AI au crescut cu 56% într-un an și că una din patru breșe malițioase este deja asistată de AI, la un cost mediu de 6 milioane de dolari. În același timp, durata medie de identificare și izolare a unei breșe rămâne de peste 240 de zile.
Aici stă miezul problemei. Un atac asistat de AI are în continuare un om care ia deciziile, iar acel om obosește, doarme și greșește, ceea ce lasă apărătorului o fereastră de reacție. Un atac operat de AI alege ținta, adaptează tehnica, ocolește apărarea și escaladează singur, la viteza mașinii. Când breakout-ul se măsoară în minute și detecția în luni, întrebarea nu mai este cât de bună este apărarea, ci dacă mai există cineva în buclă când contează.
ANCPI: anatomia unui tipar
Nu vorbesc despre un risc ipotetic pentru România, fiindcă tiparul de eșec este deja documentat. Pe 14 iulie 2026, Agenția Națională de Cadastru a detectat acces neautorizat; accesul inițial datează, forensic, din jurul datei de 10 iulie. Atacatorul a preluat controlul platformei de virtualizare, a enumerat 1.083 de mașini virtuale, a șters aproximativ o sută și a criptat serverele critice. E-Terra, MyEterra, ePayment și Registrul Agricol Național au căzut. Anexa tehnică intermediară a DNSC din 22 iulie, un document intern ajuns în presă, nu unul publicat oficial, a constatat lipsa oricărui antivirus pe serverele de producție, protecția existând doar pe stațiile angajaților, și un firewall de aplicație care păstra jurnalele de conexiune doar șapte minute. Aproximativ două milioane de înregistrări ale utilizatorilor externi ai platformei de plăți au fost exfiltrate, împreună cu codul sursă din GitLab.
Cu toată sinceritatea, directorul DNSC, Dan Cîmpean, a declarat într-un interviu pentru G4Media, pe 18 iulie: nu a fost un atac foarte complex, au fost exploatate vulnerabilități cunoscute, pe care DNSC le notificase chiar recent, și da, putea fi prevenit. Iar o investigație HotNews din august a arătat că mii de parole ale angajaților ANCPI și ale notarilor, avocaților și inginerilor care foloseau platforma circulau pe internet dinainte de atac, unele indexate încă din 2019.
Piața imobiliară a stat blocată aproape patru săptămâni: profesioniștii autorizați au recăpătat accesul pe 12 august. Tiparul este limpede și se repetă. DNSC notifică, instituția nu acționează, atacul vine, DNSC reacționează și explică. Este o apărare construită pe premisa că între notificare și atac există timp. Împotriva unui operator autonom, acel timp dispare. Aceeași logică reactivă, care a pierdut o lună în fața unui atacator uman norocos, ar pierde ore în fața unuia care nu are nevoie de noroc.
Ce știe DNSC și nu spune public
Critica mea nu este că DNSC ignoră fenomenul. Este că mesajul public rămâne cu o generație în urma propriilor analize. Dan Cîmpean a avertizat încă din iunie 2025 că atacurile executate integral de AI vor deveni inevitabile în doi sau trei ani și că România are o suprafață de atac gigantică, cu 12 până la 13 milioane de utilizatori zilnici de internet. Instituția a publicat documente care citează MITRE ATLAS, OWASP și cadrul NIST și care recunosc explicit că AI-ul comprimă fereastra dintre descoperirea unei vulnerabilități și exploatarea ei. Deci expertiza există. Ceea ce lipsește este traducerea ei în comunicare publică și în posturi operaționale.
Comparația cu alte autorități naționale este instructivă. Centrul Național de Securitate Cibernetică din Marea Britanie a publicat pe 20 august 2026 ghiduri interimare dedicate riscurilor agenților AI, cu cerințe de izolare, supraveghere umană și controale proporționale cu autonomia acordată, și a formulat explicit avertismentul că modelele de frontieră vor putea opera pe întreg ciclul unui atac, cu potențialul de a copleși apărările tradiționale. Agențiile americane au emis în mai 2026 ghiduri comune privind adoptarea prudentă a AI. Toate vorbesc despre operatori autonomi pe întreg lanțul de atac. Postarea DNSC din 24 august vorbește despre phishing mai credibil. Nu este fals. Este doar din alt an.
Există și o explicație structurală pe care instituția o spune cu voce tare: DNSC funcționează cu un grad de încadrare cu personal de 17,69%. Cu mai puțin de o cincime din oamenii de care ar avea nevoie, o instituție poate fie să reacționeze, fie să anticipeze. Nu poate face ambele.
De ce contează pentru un consiliu de administrație
Pentru un director general, distincția dintre AI-asistat și AI-autonom nu este academică. Este o diferență de buget, de arhitectură și de plan de răspuns. Un atac asistat de AI poate fi oprit cu instrumentele clasice, imperativ să fie mai rapide. Un atac operat de AI cere o apărare care gândește la aceeași viteză: monitorizare continuă, răspuns automatizat care nu așteaptă un om, detecție bazată pe secvențe de acțiuni, nu pe evenimente izolate, și identități tehnice cu durată scurtă de viață, ca o credențială furată să expire înainte de a fi folosită. Cifrele IBM sunt aici fără echivoc: organizațiile care folosesc AI și automatizare în apărare economisesc în medie 1,93 milioane de dolari per breșă și închid incidentele cu 65 de zile mai repede.
Cadrul legal s-a schimbat și el. Transpunerea NIS2 este în vigoare din iulie 2025, cu amenzi de până la 10 milioane de euro sau 2% din cifra de afaceri și răspundere personală a conducerii. Din 2 august 2026, Comisia Europeană are puteri depline de sancționare asupra furnizorilor de modele de frontieră, care sunt obligați la testare adversarială documentată și la raportarea incidentelor grave. Modelele implicate în cazurile de mai sus intră exact în această categorie. O firmă românească care își construiește apărarea pentru phishing mai bun, în timp ce amenințarea a devenit un operator autonom, nu are doar o problemă tehnică, ci una de răspundere.
Personal, consider că DNSC ar trebui să includă în raportul anual pentru 2026 o secțiune distinctă despre atacurile agentice autonome, cu număr de incidente, vectori și timpi de detecție, nu doar mențiuni generale despre AI; dacă secțiunea lipsește în august 2027, discuția de față nu a produs nimic. Companiile ar trebui să ruleze, până la finalul acestui an, un exercițiu în care un agent autonom atacă propriile sisteme și să măsoare timpul de răspuns în minute; dacă rezultatul se măsoară în ore, arhitectura de apărare este construită pentru amenințarea de ieri. Iar statul ar trebui să finanțeze în bugetul pe 2027 un program național de detectare a agenților adverși, cu indicatori publici de eficacitate, începând cu încadrarea DNSC la un nivel care să permită anticiparea, nu doar reacția.
Concluzie
DNSC are dreptate că atacurile bazate pe AI nu mai sunt un scenariu SF. Greșeala este să le tratezi ca pe o unealtă mai bună în mâna unui om, când, în cazurile deja documentate, omul a ieșit din buclă. Un CERT național care corectează miturile publicului are o singură obligație mai mare decât aceea: să nu rămână el însuși cu un mit, unul mai confortabil, în care atacul are încă nevoie de cineva care să apese butonul. Cei care își construiesc apărarea pentru amenințarea de ieri vor descoperi, prea târziu, că atacul de mâine a apăsat singur.
Surse
Postarea DNSC din 24 august 2026 (facebook.com/DNSC.RO); Raportul anual DNSC 2025, aprobat prin Hotărârea CSAT nr. 117 din 7 august 2026 și publicat pe 14 august 2026 (dnsc.ro, AGERPRES); interviul lui Dan Cîmpean pentru G4Media, 18 iulie 2026; anexa tehnică intermediară DNSC-T66 din 22 iulie 2026, document intern ajuns în presă; investigația HotNews din 18 august 2026; Anthropic, dezvăluirea campaniei GTG-1002, 14 noiembrie 2025, și raportul privind utilizarea abuzivă din august 2025; dezvăluirea Hugging Face din 16 iulie 2026 și nota OpenAI din 21 iulie 2026; KELA, „2026 AI Threat Landscape: Offensive AI Has Gone Autonomous”; Cloudflare, „2026 Threat Report”; CrowdStrike, „2026 Global Threat Report”, 24 februarie 2026; IBM, „Cost of a Data Breach 2026”, 29 iulie 2026; NCSC UK, ghid interimar privind AI agentic, 20 august 2026; Legea 124/2025 privind transpunerea NIS2; Regulamentul european privind inteligența artificială, articolele 55 și 101.
Dan Mihai Toader este CEO al Aeolus Business Consulting, firmă românească de consultanță în inteligență artificială.
