La București este în curs de elaborare strategia energetică a României, un document programatic care ar trebui să guverneze modul în care se va produce întreaga transformare economică datorată tranziției energetice, sau cauzată, după caz, de aceasta. Dar zgomotul electoral de la București acoperă cu totul munca și abordările strategice de importanță majoră pentru următoarele decade.
Și la Bruxelles, situația nu pare să fie prea mult diferită: apropierea confruntărilor electorale pentru următorul Parlament și pentru următoarea Comisie Europeană scot la scenă deschisă candidați și platforme politice al căror glas sună din ce în ce mai tare decât glasul cetățenilor simpli și decât vocea economiei reale. Cu toate acestea, Occidentul european a marcat un moment special, chiar înaintea deschiderii de cortină electorală. Conducători din 20 de sectoare industriale europene și industriași cu circa 8 milioane de angajați au tras un puternic semnal de alarmă cu privire la situația critică și la “provocările istorice” cu care se confruntă industriile de bază din Europa.
Corporațiile și firmele mici și mijlocii sunt lovite de cea mai severă recesiune economică din ultimul deceniu, cu cerere în scădere, cu costuri de producție în continuă creștere și cu “investiții ce se îndreaptă spre alte meleaguri”, arată documentul intitulat „Declarația de la Anvers”. Trebuie de remarcat și faptul că manifestul industriașilor fusese lansat public la doar o zi după ce ministrul german al economiei și cel francez de finanțe - adică cei mai importanți doi miniștri europeni de la care se presupune că “vine lumina” în ceea ce privește direcția de dezvoltare occidentală - anunțau că vor să reducă birocrația europeană care împiedică dezvoltarea afacerilor comunitare.
“Pactul Verde” și birocrația au ridicat bariere în dezvoltarea sectorului industrial al unei Uniuni Europene ce se regăsește sufocată de competiția dintre economiile SUA și China. Semnatarii „Declarației de la Anvers” cau cerut ca prioritatea majoră a agendei strategice a Europei să fie un “acord industrial european”, cu soluții reale la provocările tranziției energetice, cu accent pe competitivitate, reziliență și sustenabilitate.
Avertismentul industriașilor privind lipsa de competitivitate a Europei față de China și SUA este făcut public tocmai înainte de lansarea programelor electorale ce vor da câștigătorii (dar și învinșii) din alegerile care vor genera noul Parlament European și viitoarea Comisie Europeană. Birocrația comunitară finalizase recent reglementările climatice cu obiectivul extrem de ambițios - și de aceea și foarte contestat - de a reduce emisiile de carbon cu 90% până în 2040.
Am văzut în presa românească reflectări ale “declarației de la Anvers”, dar nu am văzut la București nicio dezbatere politică despre ce șanse trebuie să dăm și industriei autohtone pentru a fi capabilă să atingă obiectivele de mediu impuse de birocrația de la Bruxelles. Nu am văzut nicio preocupare serioasă cu privire la cum și cât reglementăm economia viitorului sau despre ce finanțări are și câte investiții trebuie să facă România în noile tehnologii necesare pentru conformarea cu Pactul Verde european. Nu am văzut un nicio abordare strategică comună a guvernului, a industriei, sindicatelor, institutelor de cercetare și societății civile cu privire la viitorul economiei naționale în contextul tranziției energetice, al transformării economice și al schimbărilor și constrângerilor care survin în plan global și european.
La București lipsește o discuție aprofundată despre presiunile la care este supusă industria românească și mai ales despre miza viitoarelor alegeri euro-parlamentare și a viitorului program de guvernare comunitar. La București este tăcere cu privire la nevoia României ca viitoarea politică europeană să transforme povara “Green Deal” într-un real factor de creștere economică, de finanțare de noi tehnologii, de dezvoltare și de creștere a propriei competitivități.
În pragul alegerilor pentru un nou Parlament și o nouă Comisie Europeană, Occidentul dă semne clare că vrea o ajustare a politicilor europene astfel încât să-și susțină propria industrie pe parcursul tranziției energetice.
România trebuie să facă la fel.
Cred că Bucureștiul are nevoie de propria sa “Declarație de la Anvers”.
Daniel Apostol este director general al Federației Patronale de Petrol și Gaze
