Tot vorbim de partenerii strategici, în zona de securitate și economie dar ce învățăm de la ei? Let’s walk the talk, cum ar spune principalul partener. Vedem în ultima perioadă un narativ care prinde tot mai multă tracțiune, cel despre declinul Vestului și în special al SUA și Germaniei, ca principali exponenți. În cazul Germaniei sunt scoase în evidență problemele economice, în special după începerea războiului din Ucraina și decuplarea energetică de Rusia, care creează probleme de competitivitate industriei germane. Despre SUA, narativul caută să sedimenteze percepția că este într-o cursă strategică cu China care pare tot mai greu de câștigat. În plus, pasul în spate de la nivel internațional și polarizarea politică internă, care blochează decizii cheie (precum sprijinul pentru Ucraina), sunt identificate drept argumente pentru apusul unei superputeri.
Care este legătura cu România? Urmarea acestui narativ, la nivel de discurs public, este diversificarea cu orice preț, căutarea de soluții (economice în primul rând, dar și politice ulterior) dincolo de "Vestul decadent". Sunt mesaje pe care le auzim nu doar din partea vocilor suveraniste grupate în tot felul de partide politice cu program critic față de direcția noastră euro-atlantică. Sunt suficiente voci în politica mainstream sau chiar și în zona de business care cochetează, chiar dacă nu foarte explicit, cu astfel de idei.
Evident, căutarea de oportunități economice ar trebui să fie un punct important pentru decidenții noștri politici, care sunt primi care ar trebui să deschidă uși în diferite zone ale lumii, care pot însemna pentru România mai mult decât destinații de vacanță. Totuși, acest narativ pleacă de la o premisă falsă - aceea că noi am învățat tot ce era de învățat din experiențele partenerilor vestici. Dimpotrivă, cred că încă sunt multe lecții pe care le putem folosi trăgând cu ochiul la ce s-a întâmplat și se întâmplă în Europa de Vest sau în America. Vreau să scot în evidență doar câteva puncte la care ne putem uita cu încredere la țări precum SUA sau Germania. Dacă este ceva care a funcționat în ultimii 35 ani în România, atunci este mobilizarea de a fi precum cei din rândul cărora ne-am dorit mereu să facem parte. Ar fi o mare greșeală să căutăm acum să ne schimbăm identitatea și să fim ceea ce nu ne caracterizează.
Vorbind despre Germania, poate cea mai importantă lecție strategică vine din faimoasa promisiune a lui Adenauer: "fără experimente". Ea a fost poate cel mai bine explicată de către Helmuth Kohl: „Reformele pas cu pas ale economiei, societății și instituțiilor statului se potrivesc cel mai bine democrațiilor noastre. Schimbările ample poartă cu ele pericolul de a pune în pericol libertățile cetățenilor, pentru că, în caz de eșec, corecțiile pot fi duse la îndeplinire doar provocând sacrificii mai mari decât este cazul când se urmărește un pas mult mai mic”. Povestea postbelică de succes a Germaniei se bazează pe capacitatea liderilor săi de a asigura stabilitatea politică și de a minimiza conflictele socio-economice.
În contextul german, tensiunea constantă dintre stabilitate și schimbare este de obicei rezolvată cu succes atunci când liderii reușesc să transforme schimbarea într-o poveste despre inevitabilitate. Știu că stabilitatea este un discurs la modă în România, dar nu ar fi rău dacă am luat din exemplul german mai mult decât discursul și anume abilitatea de a aduce schimbări și rezultate remarcabile într-un fel care nu antagonizează societatea. Din punct de vedere economic, are sens să privim către obiectivele Germaniei: atragerea industriilor care vor defini și crea viitorul, accentul pe tranziție energetică prin concentrarea pe sursele regenerabile, investiții prioritare în infrastructura cheie (de exemplu, 5G), dezvoltarea unui ecosistem de inovare prin colaborarea public-privat în cercetare sau investițiile într-o administrație mai simplă, mai digitală.
Cât despre SUA, sunt suficiente lecții strategice pe care le putem mai bine interioriza, dincolo de ideea de priorități asumate și de poveste care să le acompanieze. Ele încep cu coerența în politica externă și alianțele strategice, cu abilitatea de a construi parteneriate în jurul ideii de securitate, cu dezvoltarea unei industrii de apărare cu adevărat remarcabile, cu promovarea IMM-urilor, cu un bun echilibru între aspectele de soft și hard power. În plus, dacă am aduce în România decizii fundamentate de date (data-driven decisions) în cât mai multe zone, am scăpa de improvizația care definește atât de bine acțiune publică (și politică, dacă privim la ce se întâmplă în aceste zile). Dacă am adăuga aici și un interes real pentru tehnologii noi sau emergente și o politică monetară care să ajute economia, atunci am fi "mai americani" în cel mai bun sens posibil.
Într-un moment cheie la nivel global, avem nevoie să ne deschidem către lume, nu să ne închidem. Pentru a susține lucrurile bune care s-au întâmplat în economie în special în ultimii ani, ar trebui să fim în continuare atenți la fac partenerii noștri cheie, în primul rând.
Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
