Sunt câteva „fantome” care umblă prin Europa sub forma unor noi idei economice. Sunt contestate, sunt disecate, iar specialiștii, cetățenii și oamenii politici se întreabă ce șanse sunt ca ideile să se transforme în realitate. Este vorba, în primul rând, despre ideea unui venit minim necondiționat. Sunt multe argumente pro și contra legate de această temă. Există chiar și un experiment realizat de Finlanda, ale cărui rezultate sunt discutabile.
Recent, Franța a avansat serios în această idee, un program de introducere a unui venit universal pe activitate aflându-se pe agenda președintelui Macron. Dar, în Franța, acest program vizează mai mult decât simpla introducere a unui venit minim garantat. Este vorba despre o adevărată reformă a cheltuielilor sociale. De fapt, sunt luate în calcul două obiective: o reducere a sărăciei și o reformă a sistemului social care ar trebui să devină mai echitabil, mai transparent și mai simplu.
Din aceste puncte de vedere, obiectivele franceze se potrivesc ca o mănușă cu sistemul social românesc, parazitat de o mulțime de excepții și compromisuri, prin care s-au strecurat, incorect, ca printr-o sită largă, o mulțime de beneficiari.
Franța își propune să restructureze sistemul de asigurări sociale, printr-o reformă sensibilă a ajutoarelor sociale care vizează șapte milioane de oameni, ceea ce înseamnă 11% din populație. Declarativ, nu este vorba despre încercarea de a reduce cheltuielile, ci de dorința de a reașeza sistemul de asistență socială pe baze mai corecte și mai transparente. Guvernul pregătește atent schimbarea, realizează studii și focus grupuri și își propune să elaboreze, anul viitor, un proiect de lege care se va aplica din anul 2023. De asemenea, va fi nevoie de schimbări importante ale sistemului informatic.
Sistemul de plăți sociale a mai fost schimbat în Franța, în ultimii zece ani, scopul fiind de a proteja persoanele aflate în starea de sărăcie și, în același timp, de a asigura un anumit confort material celor care nu au loc de muncă, însă reprezentanții guvernului francez afirmă că, deocamdată, este prematur să se vorbească despre un viitor buget și că, în acest moment, se pleacă de la ideea păstrării actualei anvelope bugetare.
Marea întrebare este: un venit minim necondiționat ajută sau descurajează căutarea unui loc de muncă? Nu cumva cei aflați în căutarea unui loc de muncă se obișnuiesc cu alocațiile sociale și sunt tentați să își prelungească această stare în loc să își caute un job?
Finlanda a experimentat introducerea venitului minim necondiționat. Din ianuarie 2017 până în decembrie 2018, 2.000 de șomeri finlandezi au primit un venit lunar garantat de 560 de euro. Primele concluzii ale experimentului arată că nivelul de angajare nu s-a îmbunătățit, iar beneficiarii programului au declarat că nu au simțit o presiune pentru a se angaja.
Cu siguranță, tema venitului minin necondiționat este legată și de viitorul economiei, de transformarea acesteia și de faptul că atunci când locurile de muncă umane vor fi reduse prin automatizare, angajații disponbilizați sau cei care nu se adaptează noii economii vor putea primi un venit minim garantat.
Desigur, eterogenitatea Uniunii Europene, diferența de dezvoltare dintre statele europene, aduce o problemă aproape insurmontabilă pentru stabilirea unui venit minim la nivel european.
O altă idee care prinde teren este cea a schimbărilor de mentalitate pe care le aduce noua economie partajată. Chiar dacă o persoană apropiată de sfera politică românească a reușit, recent, să provoace multe dezbateri de tema regimului proprietății, subiectul rămâne deschis în Europa.
Noul concept este legat, de exemplu, de faptul că automobilul își pierde calitatea preponderentă de bun aflat în proprietate și se transformă în furnizor de servicii. Nu înseamnă că dispare statutul de proprietar, ci acesta se transformă către ideea de partajare a folosirii bunului. Scopul este de a obține câștiguri suplimentare, iar acest fenomen îl vedem deja aplicat la automobile și, parțial, la locuințe.
Economia partajată mută ideea de proprietar absolut către cea de utilizare a bunurilor. Este un concept care în România, o țară cu un pronunțat simț al proprietății, nu va fi foarte apreciat. Dar, ca de obicei, ideile europene vor ajunge și în România, mai devreme sau mai târziu.
