Nu sunt șomeri, nici persoane cu handicap, nici tineri ieșiți din orfelinate. Sunt oameni cu venituri suficient de bune pentru a-și permite să ia un credit, desemnați însă discreționar de stat ca fiind cazuri speciale, care merită să fie susținuți pe banii contribuabililor la achiziția unei locuințe în condiții preferențiale, inaccesibile celorlalți muritori, doar pentru că nu au în proprietate o casă mai mare de 50 mp sau, dacă au, este mai mică decât o alta cu cu care doresc să o schimbe, apelând la extinderea programului și pentru a doua casă.
Aspirația de a deveni proprietar de imobil (în premieră sau cu extindere de suprafață) este condiția suficientă pentru a deveni beneficiar de ajutor de stat. La fel ca și băncile, prin intermediul cărora aceste aspirații sunt finanțate. Garanția acordată de stat, plătibilă de la buget băncilor în caz de neperformață a creditului, permite clienților Prima casă să-și ia locuință cu avans de doar 5% și la dobânzi mai mici decât la împrumuturile standard. O schemă de subvenționare indirectă din banii contribuabililor, care a devenit principala sursă de business a băncilor în zona creditării ipotecare. Prin Prima casă, statul român a ajuns cel mai mare garantor de credite ipotecare din UE, programul asigurând, pentru multe bănci, peste 90% din ipotecarele noi acordate persoanelor fizice.
Deși rațiunile invocate în expunerea de motive a legii, la lansarea programului, nu mai sunt de mult valabile, criza fiind depășită, schema de ajutor de stat nu doar că nu a fost abandonată, ci a fost extinsă. În plus, depășirile de plan ale băncilor în creditarea subvenționată bugetar sunt rezolvate constant de stat prin majorări ale plafoanelor de garanții.
Dar toate acestea nu erau suficiente. Cei peste 182.000 de asistați social pe motiv de aspirație la proprietate imobiliară, care au luat credite Prima casă, sunt, pentru un politician cu viziune, o masă electorală echivalentă cantitativ cu jumătate din numărul șomerilor neindemnizați. Nu-i poți lăsa neprotejați de singurul risc pe care și-l asumă când iau împrumuturile preferențiale: acela de a da înapoi banii contribuabililor, în caz că nu mai plătesc ratele! Dacă tot își face pomană bugetul de stat, păi să și-o facă ca lumea, doar nu dă de la el! Cum să lași Finanțele să-i execute pentru recuperarea garanțiilor și să-i scoată din casă, după ce au restituit băncilor creditele de la buget?
O misiune umanitară pe care nimeni nu o putea asuma mai bine decât deputatul Cătălin Zamfir. Cavaler în armură parlamentară, cu stindardul izbăvirii de rate încă fluturând după victoria în războiul dării în plată, Zamfir nu a trecut ușor peste pierderea unei bătălii de etapă. Tocmai cei mai iubiți debitori, beneficiarii de credite subvenționate prin bunăvoința politicienilor, să rămână de căruță? Tocmai ei să nu poată arunca cheile casei, nu băncilor, ci contribuabililor, dacă nu mai pot sau nu mai vor să plătească împrumuturile?
Creditele Prima casă au fost excluse de la aplicarea legii privind darea în plată nu pentru motivul corect că ar fi însemnat o extindere a ajutorului de stat, majorând povara și riscul asumat de contribuabili, ci pentru cel populist, care pretindea că astfel ar fi condamnată la dispariție cea mai bună schemă de ajutor de stat pe care au cunoscut-o piața bancară, cea imobiliară și întreaga omenire. O nedreptate pe care Zamfir vrea să o remedieze acum cu triplă măsură, evident tot pe banii contribuabililor.
Un nou proiect de lege inițiat de deputat va obliga Agenția Națională pentru Locuințe (ANL) să cumpere imediat imobilul dacă acesta va fi executat de stat pentru acoperirea garanției, să-l închirieze apoi fostului debitor Prima casă la un preț stabilit de guvern, astfel încât acesta să nu poată fi evacuat timp de cinci ani. Apoi, fostul client rău-platnic va avea drept de preempțiune și la răscumpărarea casei de la ANL, poate chiar apelând la un nou credit, în condițiile în care după 5 ani va fi scos și din biroul de credit.
Un cerc "virtuos" al salvării perpetue de la evacuare, acoperind o gaură la stat tot cu bani de la stat și pretinzând că astfel nu va fi afectată datoria publică.
O formă de asigurare a unor locuințe sociale pentru cetățeni care altfel nu s-ar califica la așa ceva, ajutor pe care statul nu este capabil să-l dea altor persoane defavorizate, lipsite de locuințe.
O transformare a ANL în instituție de protecție socială pentru categorii noi de super-asistați.
Un perpetuum mobile pentru rostogolirea creditării neperformante pe banii contribuabililor, care se va face, probabil, chiar în aplauzele acestora din urmă, înainte de alegeri.
