Opinii

Pe 20 mai, cineva a tras de ștecher. N-a fost chiar așa, evident, dar cam asta a fost senzația în redacțiile din România, când graficele de trafic au luat-o în jos toate, în aceeași săptămână, fără ca vreun site să fi greșit ceva anume.

România traversează o perioadă paradoxală. Ne certăm obsesiv despre cum tăiem o plăcintă bugetară deja prea mică, în loc să discutăm serios despre cum o facem mai mare.

Pentru un nou prim-ministru, miza depășește simplul exercițiu al puterii.

România traversează în această perioadă una dintre cele mai importante alegeri din ultimele decenii. În ciuda a ce ni se spune în fiecare zi, în plină criză politică, nu discutăm aici despre o alegere strict politică.

România traversează din nou o perioadă de tensiune și de incertitudine politică. Nu este un context confortabil și nici unul care trebuie tratat superficial. Dar, în același timp, suntem departe de scenariul catastrofic descris în registrul alarmist al dezbaterii publice.

Într-o frumoasă zi a anului 1916, Consiliul de Miniștri avea pe ordinea de zi intrarea României în război.

Asistăm astăzi la o metamorfoză definitivă a resurselor energetice: transformarea lor brutală dintr-un bun pur economic într-o armă strategică multidimensională.

Există generații antreprenoriale care cresc în perioade de stabilitate și generații care sunt obligate să crească în vremuri de furtună.

Predictibilitate” - un cuvânt pe care România dă semnale puternice că-l va șterge din vocabularul politico-economic.

La fiecare câteva luni, un guvern cade, o coaliție se rupe, un nou cabinet se formează, iar narațiunea oficială ne spune că „de data aceasta vom face reformele, de data aceasta vom merge înainte”.

Indiferent dacă vorbim despre o formare la finalul lunii mai sau, cel târziu, la început de iunie, noul guvern al României va intra direct într-un test de stres.

Iubitorii seriei cinematografice “Star Wars” veți regăsi mai jos câteva repere simbolice.

Nu e niciun secret. Planeta e datoare vândută. A crescut, e drept, dar a crescut pe datorie și, dacă ne uităm cui îi suntem cu toții datori (cu rare excepții), constatăm că sub 0,1% din populația lumii stăpânește Pământul.

Cine se laudă că înțelege în profunzime ce se întâmplă azi în lume și explică asta vrea să vă ia banii. Sau să dovedească vreunei entitâți, eventual o scară de bloc, cât de inteligent și perspicace este. Eu, unul, mărturisesc că nu mai îndrăznesc să descâlcesc șfara cu smotocei la capăt a lumii contemporane. Mă dau bătut și privesc la comèdie.

Este statul un administrator capabil sau doar un custode al ineficienței?

Un nou acronim se consolideaza în agenda publică europeană: IAA (Industrial Acceleration Act).

Există o explicație comodă, repetată aproape reflex în spațiul public: relația tensionată dintre stat și mediul de afaceri ar fi, în esență, o problemă de comunicare. Dacă guvernul ar explica mai bine reformele, dacă ar „vinde” mai eficient măsurile, dacă ar avea o narațiune mai coerentă, atunci lucrurile s-ar regla. Este o explicație liniștitoare. Dar este, în mare măsură, greșită.