Acolo unde-s reglementări multe și stufoase sunt și complicații mari. Iar logica diverselor norme și a combinațiilor dintre ele nu e întotdeauna direct vizibilă. De aceea, am trăit multă vreme cu impresia că, atunci când cumperi o mașină de la cineva, adică la mâna a doua, iar proprietarul are asigurare de răspundere civilă auto (RCA) valabilă, poate să ți-o cedeze, incluzând în prețul mașinii partea de acoperire rămasă. Iar tu să preiei RCA-ul cu tot cu mașină, până expiră.
Mai exact, credeam că e la fel ca la rovignetă. Numai că nu e așa. Rovigneta e legată strict de mașină, de seria de șasiu aferentă. E drept că, în baza de date CEDAM, se poate verifica dacă o anumită mașină e asigurată RCA, prin identificarea vehiculul fie pe baza numărului de înmatriculare, fie cu seria de șasiu. Însă principiul de bază e că RCA-ul acoperă riscul prezentat de șofer, nu de autovehicul, deși marca și alte caracteristici ale autoturismului fac și ele parte din criteriile de evaluare a riscului și de stabilire a prețului asigurării.
Motivul principal pentru care lucrurile stau așa este introducerea, de mai mulți ani, a așa-numitului bonus-malus la stabilirea tarifelor de primă RCA. Sistemul este menit să-i recompenseze pe conducătorii auto prudenți și competenți, care nu fac accidente în trafic din care să rezulte obligații de plată pentru companiile de asigurări RCA, și să-i penalizeze pe cei generatori de pagube.
Astfel, cei cu istoric de despăgubiri încărcat au parte de majorări substanțiale ale tarifului de primă, iar ceilalți - de reduceri.
Acest "palmares" al bunei sau relei conduite în trafic este personalizat pe șoferi, dat fiind că la noi nu circulă încă mașini care se conduc singure. Și cum de el depinde prețul asigurării, adică singurul element luat în calcul de conducătorii auto atunci când aleg la ce asigurător să-și facă RCA-ul obligatoriu, ne purtăm fiecare cu noi acest palmares chiar dacă ne schimbăm mașinile. RCA-ul urmează șoferul, nu mașina.
Spre deosebire de rovignetă, care nu este decât o modalitate tehnică aparte de a plăti pentru utilizarea unui bun, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto RCA este de fapt o taxă ascunsă, mascată sub denumirea de produs de asigurare și ai cărei încasatori sunt niște entități private. Ni se spune că există o "rațiune socială" în a impune achiziția unei astfel de asigurări, aceea de a facilita recuperarea cu celeritate de către șoferii păgubiți nevinovați a daunelor provocate de cei indisciplinați, pentru eventualitatea în care aceștia din urmă nu pot sau nu vor să plătească. Dar există și alte soluții, ca să nu mai vorbim de faptul că, oricum, și în situația din prezent, păgubiții așteaptă mult și bine până își primesc despăgubirile de la societățile de asigurări. De exemplu, în alte părți, cum ar fi unele state din SUA, nu poți să conduci mașina fără să depui o garanție financiară la bancă, ce urmează să fie executată în caz că faci accident.
