Mamaia era o țărancă harnică și bârfitoare, care l-a iubit orbește pe Ion Iliescu. Când era pe patul de moarte, paralizată, o frământa o singură grijă: se temea ca femeia pe care o plătiserăm ca să o șteargă la fund și să îi dea să mănânce cu lingurița, ca la bebeluși, să nu cumva să-i fure prosoapele pe care le cumpărase cu ani în urmă special pentru înmormântare.
Mamaia era născută în același an cu Garcia Marquez, dar nu știa să scrie și nici să citească, iar până la 82 de ani, când a făcut atacul cerebral, nu văzuse niciodată marea și niciodată muntele. Cât era vara de lungă, dacă nu deretica prin curte, erau șanse mari să se fi urcat pe dealul din spatele casei, ca să-și facă nevoile în porumb. Mă uitam pe coastă și, dacă porumbul era mic, îi vedeam în zare vârful basmalei roșii cu trandafiri, fluturând peste sărăcia din jur ca steagul PSD-ului.
Ani de zile tata a dus o luptă crâncenă ca s-o convingă să folosească toaleta și, în final, a reușit. Dar din anul ăla porumbul s-a ofilit precum un buchet de flori uitat cu săptămânile în cancelarie.
Când eram adolescent și făceam o boacănă, mamaia avea o vorbă: "Ascultă la mine, n-ai să vezi tu rahat de femeie în spatele casei!" Bănuiam ce voia să spună: că sunt atât de prost sau neastâmpărat încât n-o să se mărite niciuna cu mine. Dar pe fundal se ascundea un adevăr mult mai adânc: pe vremuri, când era ea tânără, oamenii de la țară își făceau nevoile undeva, după casă, unde credeau ei că nu-i vede nimeni. Mamaia era o fire mai tradiționalistă și se lupta, așezată pe vine, în porumb, să păstreze vechile obiceiuri ale țăranului român. Dacă ne mor tradițiile, satul românesc se stinge încet, ca un bătrân uitat de neamuri.
Ar fi putut s-o ducă foarte bine fără veceu, așa cum a trăit trei sferturi din viață fără televizor și încă și mai mult fără apă curentă. Dar nu suporta ca în fața porții să cadă frunze uscate și le răscolea în fiecare dimineață cu un măturoi. Noaptea picau altele din copaci, dar n-avea toamna atâta putere câtă energie avea mamaia.
Uneori, seara, se uita la filme străine cu noi, deși nu știa să citească. Era atentă și, prin bezna minții ei, găsea conexiuni care o țineau în priză:
- Ia uite, maică, ce ochi beliți are ăla! Parc-ar fi Gheorghe al Ciurencii! Maică, câta porcu' de mare e moșu' ăsta. Zici că e Colonelu' Stanciu! Da' de fată, de nepoată-sa, îmi place, că e curățică!
Pe Miss Univers dacă i-ai fi trântit-o în bătătură, n-ar fi putut să smulgă de la mamaia ceva mai mult de "curățică". Într-o zi, prin liceu, am venit în curte cu o fată frumoasă, nu ca Miss Univers, dar aranjată, cu fustă scurtă și pe tocuri, pe care se mișca elegant, de parc-ar fi fost pe podium, la parada modei.
- Îți place, mamaie?, am întrebat-o pe a' bătrână.
A răspuns cu jumătate de gură:
- Îmi place, maică, da' prea "mestică" din buci când merge!
Dacă ar fi trăit, mamaia ar fi votat fără să ezite cu familia tradițională, deși ea însăși se măritase la 13 ani și-l făcuse pe tata la 17. Ar fi ținut cont de ce spune popa și de ceea ce fac celelalte babe și moși, cu toate că pe popă îl bârfea că e lacom și nici despre vecini nu avea o părere prea bună: una era curvă, altul hoț și alta "venetică". Așa le spunea celor care nu se născuseră la noi în sat, dar ajunseseră să se pripășească în zonă: "venetici", iar multă vreme, în copilăria mea, am crezut că e vorba despre niște oameni foarte răi, de care e bine să mă feresc. Țăranul român e primitor doar cu poștașul care vine să-i aducă pensia sau ajutorul social.
Mamaia n-a văzut niciodată marea, niciodată muntele și niciodată un homosexual, la fel ca majoritatea bătrânilor care trăiesc la țară. Dar i-ar fi urât din rărunchi pe gay și ar fi ieșit la vot, ca și cum asta ar fi fost marea problemă a vieții ei, așa cum atunci când era pe moarte se temea să nu i se fure prosoapele.
Referendumul i-a transformat pe toți oamenii simpli în specialiști în probleme sexuale, deși toată tinerețea lor au făcut sex doar în poziția misionarului și cu plapuma în cap. Dacă două babe vorbesc în poartă despre familia tradițională, ar putea, la fel de bine, să discute despre lipsa sălilor de conferințe din hotelurile de cinci stele din Mamaia, unde n-au ajuns niciodată, sau de profitabilitatea redusă a pensiunilor de la munte.
Majoritatea celor care vor lua cu asalt urnele în weekend ca să sprijine, așa cum spun ei, familia tradițională sunt oameni simpli, fără educație. Unii dintre ei n-au nici măcar familii - burlaci, fete bătrâne ori divorțați. După ce-a dormit o noapte în șanț, răpus de alcool, Vasile a găsit vinovatul pentru care el e singur la 55 de ani: homosexualii. Ei sunt de vină că nu s-a însurat Vasile, nu faptul că e leneș și bețiv. Tot gay-ii au alungat-o din casă pe nevasta lu' Gheorghe, nu bătăile pe care i le trăgea de trei ori pe săptămână și că, din când în când, își parca noaptea căruța în fața porții văduvei din capul satului. Maricica nu s-a măritat până la 50 de ani tot din vina homosexualilor, nu pentru că e neîngrijită și nu suportă săpunul, dar îi place, în schimb, atât de mult mămăliga încât s-a îngrășat mai tare chiar și decât popa.
Toată viața, bunica a votat cu comuniștii, fie că se numeau FSN, PDSR sau PSD. Înțelegea din ce se întâmplă în politică așa cum pricepea filmele americane: se prinsese că Emil Constantinescu e "un țap cu voce pițigăiată", observase că "Băsescu e urât ca dracu' și are un ochi zbanghiu", dar îi plăcea, în schimb, de Adrian Năstase pentru că "e frumos și rumen în obraji" și de Ion Iliescu pentru că "e cumsecade". Dar mai avea un secret legat de foștii comuniști pe care l-am aflat cu greu, mult mai târziu, când am tot certat-o că-i votează. I-am explicat cu argumente, pe mintea ei, de ce trebuie să voteze orice altceva, dar n-a priceput. Nici când i-am spus că viitorul meu va fi mai sumbru cu Năstase președinte n-a părut înduioșată.
- Ți-au dat ceva ăștia? Ți-au făcut vilă? Ți-au luat mașină?, am întrebat-o epuizat nervos.
- Da, mi-au dat!, mi-a răspuns sfidătoare.
- Ce?
- O găleată roșie, o pungă și o sticlă de ulei. "Ăilanți" nu mi-au dat nimic!
- Și dacă îți dau eu un milion să stai acasă azi și să nu ieși la vot, stai?
- Să văz banii!, a zis neîncrezătoare.
Și de-atunci am convins-o să nu mai voteze.
Dacă ar fi trăit acum bunică-mea, știu ce aș fi făcut în weekend. M-aș fi dus pentru două zile la țară cu o sticlă de suc, un salam și 100 de lei și mi-aș fi cumpărat foarte ieftin un viitor mai bun. Nu m-aș fi așteptat să înțeleagă dacă i-aș fi explicat că partidul ei preferat cheltuiește zeci de milioane de euro pentru o problemă care nu există, pentru că, în momentul ăsta, dacă Gheorghe și Ion vor să se însoare, nu le permite Codul Civil. Poate că n-ar fi înțeles că tocmai ăia care au furat-o toată viața o mai fură încă o dată, grosolan, aruncând pe fereastră banii cu care i-ar fi putut construi câteva spitale sau o bucată de drum. N-aș fi avut pretenția ca ea, femeie bătrână și neștiutoare de carte, să priceapă că dacă în 28 de ani, cu Constituția asta, nu s-au însurat homosexualii și nici n-au adoptat copii, nu o vor face nici de aici încolo, și cu atât mai puțin, într-o țară în care câteva milioane de oameni au arătat în doar câteva luni că între vremurile noastre și Evul Mediu nu e o cale chiar atât de lungă.
Majoritatea intelectualilor pe care-i cunosc știu toate astea și au sucit și răsucit toate argumentele împotriva referendumului. Nu mai e nimic nou de spus. Mulți își gravează pe pozele de profil de pe Facebook #boicot sau #stauacasă, dar mesajul ajunge tot la cei care știu despre ce e vorba și care, oricum, nu merg să voteze. Dar eu nu cred că acasă ar trebui să stăm în ziua referendumului. E frumos să facem pe deștepții unii în fața altora și să ne arătăm cât suntem de creativi, trăgând din când în când cu ochiul la ce am postat, ca să numărăm câte like-uri s-au mai adunat între timp. Dacă viața ne-a înrăit atât de mult încât nu suntem în stare s-o facem din dragoste, ar fi bine să-i vizităm măcar acum, din interes, pe bunicii, unchii, mătușile și verii pe care nu i-am mai văzut, poate, de un an sau pe părinții pe care-i sunăm doar când avem nevoie de ceva și să le explicăm că referendumul ăsta nu are legătură nici cu familia tradițională, nici cu copiii înfiați și nici cu homosexualii care vor să ne ia de bărbați cu forța, ci cu ceva mult mai grav. Validând referendumul, ne îndreptăm în galop către cea mai neagră perioadă din ultimii 28 de ani, care va culmina, probabil, cu ieșirea din UE. Iar asta înseamnă că băiatul lu' Tanti Niculina, care a ajuns șofer în Spania și-i trimite în fiecare lună bani, va trebui să se întoarcă acasă și să zacă în curte, șomer, iar copiii lui Nea Mitică, pe care i-a ținut în facultate rupându-și de la gură, să nu mai poată pleca așa ușor în vacanță la Roma ori la Paris.
Partidele și Biserica dau lupte grele pentru cele câteva milioane de români care niciodată nu știu ce votează și de ce votează. Sunt, oare, șase milioane de astfel de oameni în România care pot fi manipulați și împinși la vot, ca niște ștampile umblătoare? Li se poate băga pe gât orice falsă problemă și pot fi trimiși la urne împotriva invaziei extratereștrilor care vor să ne ascundă cipuri în creier, a filmelor porno, a onananiei și a femeilor care se epilează? Toți știu despre homosexuali tot atât precum știa îndrăgitul cântăreț Ion Dolănescu, ajuns parlamentar, despre globalizare și care i-a răspuns unui reporter, atunci când l-a întrebat ce părere are despre acest fenomen: "Mai dă-i în gura mă-sii de nenorociți".
Fiecare dintre intelectualii #stau acasă și #boicot de pe facebook are, probabil, undeva în neam un astfel de om: poate vărul bețiv de la țară, bunica neștiutoare de carte, tatăl funcționar la primărie ori unchiul șomer. Toți ar trebui să renunțăm în weekend-ul ăsta la vacanța la munte ori la două zile liniștite acasă și să mergem la ei ca să-i convingem cum știm noi mai bine să nu devină niște marionete somnambule în care o mână de infractori au plasat bombe cu ceas. Viitorul nostru n-ar trebui să fie un lan de porumb în care câteva milioane de neștiutori de carte, care n-au înțeles nimic din ce se întâmplă în jur, sunt împinși să-și facă nevoile.
