Utilizarea de către șoferi a camerelor de bord în România nu este clar reglementată legal în România, motiv pentru care poate genera o serie de probleme juridice, imaginile pietonilor, ale altor participanți la trafic sau ale numerelor de înmatriculare ale mașinilor care pot duce la identificarea unei persoane putând fi interpretate drept date cu caracter personal, dacă sunt prezentate public, avertizează experți juridici. Dacă filmarea este folosită doar ca probă în caz de accident rutier, atunci ar fi posibilă excepția de la regula datelor personale.
Camerele de bord sunt dispozitive montate, în general, în partea din față a unui autoturism care înregistrează, în mod continuu imagini din unghiul în care sunt montate. Alternativ, acestea pot fi montate și pe casca unui motocicist sau biciclist. Dispozitivele pot fi utilizate pentru divertisment, spre exemplu imaginile pot fi păstrate ca amintire, pentru surprinderea unor momente amuzante sau memorabile, dar și pentru suprinderea unor evenimente mai puțin plăcute, precum un accident sau un episod de violență în trafic.
Aspecte juridice de luat în considerare atunci când vrem să utilizăm camere de bord
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Utilizarea camerelor video pentru înregistrarea traficului poate părea o chestiune relativ simplă întrucât se află la îndemana oricui, însă implicațiile juridice pot fi surprinzătoare și este bine să se țină seama de acestea atunci când dorim să utilizăm o asemenea tehnologie. În fapt, o multitudine de reglementări legale, între care cele privind protecția datelor cu caracter personal sau dreptul proprietății intelectuale, pot avea incidență în această situație, arată Marcu Florea și Monica Stătescu, avocați PeliFilip.
a. Câteva considerații generale privind protecția datelor cu caracter personal
Înregistrarea imaginilor în trafic reprezintă o prelucrare a datelor cu caracter personal. Reglementarea in acest domeniu are ca scop asigurarea dreptului la viața privată prin reglementarea prelucrării datelor privind o persoană identificată sau identificabilă (numele, datele de identificare, starea de sănătate, imaginea unei persoane sunt date cu caracter personal etc.). Imaginile pietonilor, ale altor participanți la trafic sau a numerelor de înmatriculare ale mașinilor pot duce la identificarea unei persoane, deci reprezintă date cu caracter personal. Procesarea acestora este reglementată in principal de Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Legislația nu se aplică prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate de persoane fizice exclusiv pentru uzul lor personal, dacă datele în cauză nu sunt destinate a fi dezvăluite.
În acest context, este de menționat că judecătorii Curții de Justiție a Uniunii Europene au stabilit, în Cauza C-212/13 Rynes vs. Urad, că derogările și limitările dreptului la viața privată trebuie să fie efectuate în limitele strictului necesar. Curtea a decis în această cauză că instalarea și operarea unui sistem de supraveghere video de către o persoană fizică pentru monitorizarea intrării în curtea casei sale, o parte din spațiul public de trecere din fața casei, precum și intrarea în locuința situată vizavi reprezintă o prelucrare de date ce excede uzului personal
Întrucât supravegherea din speță se extindea și la spațiul public, s-a considerat că nu reprezintă o activitate exclusiv personală și domestică.
Decizia CJUE este destul de controversată întrucât pare să indice că orice filmare care nu este făcută în cadru privat/domestic nu poate beneficia de excepția de la aplicabilitatea legislației privind datele cu caracter personal. Astfel, în lumina interpretării CJUE, legislația cu privire la protecția datelor cu caracter personal ar fi aplicabilă și în cazul înregistrării imaginilor folosind o cameră de bord, întrucât și acesta prelucrare presupune prelucarea de imagini dintr-un spațiu public.
b. Consimțământul persoanei vizate
Autoritatea de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal din România a emis, în 2012, o decizie privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video . Documentul reglementează în mod generic prelucrarea datelor incluse în înregistrări video.
Decizia prevede expres că numerele de înmatriculare ale vehiculelor sunt date cu caracter personal. În același timp, este reluat principiul proporționalității prelucrării raportată la scop, astfel încât înregistrarea video poate fi efectuată în scopul realizării unor interese legitime, cu condiția să nu se prejudicieze drepturile și libertățile fundamentale sau interesul persoanelor vizate (al persoanelor care sunt filmate).
Ca regulă, prelucrarea datelor se poate efectua numai cu consimțământul expres și neechivoc al persoanei vizate. Evident, în cazul filmării cu camera de bord, obținerea unui asemenea consimțământ este practic imposibilă din cauza specificului prelucrării de date. Legea prevede, însă, trei excepții de la necesitatea obtinerii consimțământului, respectiv (i) [prelucrarea] în vederea protejării vieții, integrității fizice sau sănătății persoanei vizate ori a unei alte persoane amenințate sau (ii) când [prelucrarea] este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terțului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate si (iii) în cazul în care datele cu caracter personal sunt făcute publice în mod manifest.
Este discutabil dacă filmarea cu camera de bord se încadrează în vreuna dintre excepțiile de la obligația obținerii consimtământului persoanei vizate. Excepția de la punctul i) de mai sus nu pare în principiu aplicabilă în cazul filmării cu camera de bord, iar pentru încadrarea la excepția de la punctul ii) de mai sus este necesară dovedirea unui interes legitim, care să nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate. Un potențial interes legitim ar putea fi preconstiturea de probe în caz de accident rutier, acesta fiind de altfel motivul principal pentru care camerele de bord sunt utilizate.
Într-o interpretare extensivă, prelucrarea imaginilor surprinse în trafic s-ar putea încadra și în cea de-a treia excepție, în cazul în care considerăm că datele cu caracter personal astfel prelucrate sunt făcute publice în mod manifest.
c. Informarea persoanei vizate
Ca regulă, chiar în situația în care consimțământul persoanei vizate nu este necesar, este necesară informarea respectivei persoane cu privire la numeroase aspecte, între care identitatea persoanei care prelucrează datele, faptul înregistrării imaginilor și categoriile de destinatari ai acestora, drepturile persoanei vizate și modul de exercitare a acestora (spre exemplu dreptul de a cere ștergerea datelor); datorită specificului procesarii de date, atât comunicarea acestor informații, cât și asigurarea mijloacelor de exercitare a drepturilor este practic dificil dacă nu chiar imposibil de realizat în cazul prelucrarii datelor surprinse prin camere de bord.
Reglementarea specifică privind monitorizarea video prevede, de asemenea, că este necesară semnalizarea înregistrării printr-o pictogramă care să conțină o imagine reprezentativă cu vizibilitate suficientă, la o distanță rezonabilă de locul unde sunt amplasate camerele de supraveghere video.
Tot cu privire la prelucrarea datelor video există dispoziții exprese referitoare la durata de stocare a datelor obținute prin intermediul sistemului de supraveghere, respectiv o perioada de maximum 30 de zile cu excepția cazurilor prevăzute de lege sau temeinic justificate. În consecință, ca principiu, nu avem voie să păstrăm imaginile filmate mai mult de 30 de zile.
d. Dreptul la propria imagine
Codul Civil reglementează dreptul la propria imagine în cadrul drepturilor personalității din secțiunea destinata respectului vieții private și demnității persoanei umane. Potrivit reglementărilor legale, orice persoană are dreptul de a se opune ca imaginea sa să fie reprodusă, precum și dreptul de a autoriza utilizarea imaginii sale. Și Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturi conexe reglementează dreptul la imagine, în contextul utilizării înfățișării unei persoane pentru realizarea de portrete. Prevederea este destinată, însă, protecției împotriva unui anumit tip de utilizare a imaginii și, în opinia noastră, nu este incidența dacă persoana în cauză nu este vizată în mod particular în cadrul filmării.
Aplicarea dispozițiilor specifice dreptului civil și a dreptului proprietății intelectuale depinde de modul în care este folosită camera și, într-o anumită măsură, de folosirea ulterioară a imaginilor surprinse.
e. Amplasarea și dimensiunea camerelor de bord
Alte aspecte legale care trebuie luate în considerare în momentul achiziționării și instalării unei camere de bord sunt prevederile specifice circulației rutiere. Astfel, este interzisă conducătorilor auto aplicarea pe parbriz de inscrisuri sau accesorii care restrâng sau estompează vizibilitatea conducatorului ori a pasagerilor, atât în interior cât și în exterior.
Dimensiunea și amplasarea camerelor de bord trebuie să nu incomodeze conducătorul auto. Reglementarea este destul de vagă, iar aplicarea este la latitudinea autorităților administrative.
Reglementări din alte state membre ale Uniunii Europene
În alte state din Uniunea Europeană, utilizarea camerelor de bord a primit mai multă atenție și este mai clar și strict reglementată. În Austria, utilizarea camerelor de bord a fost interzisă încă din 2012, iar încălcarea acestei interdicții poate aduce amenzi între 10.000 și 25.000 euro. În mod similar, în Luxembourg, conducătorii auto nu au voie să utilizeze astfel de dispozitive. În alte state, ca de exemplu Franța, camerele sunt permise dacă nu aduc atingere vizibilității sau dacă nu îl distrag pe conducătorul auto.
Cea mai interesantă reglementare vine, însă, din Belgia, unde, în 2014, Autoritatea ce are în competență reglementarea chestiunilor legate de viață privată a emis o reglementare specifică. Astfel, Autoritatea din Belgia face o distincție între folosirea camerelor (i) pentru scopuri recreaționale (ii) pentru folosirea probelor în caz de accident (iii) pentru înregistrări în interioriul unui taxi. Pentru primul scop, reglementarea nu se aplică dacă înregistrarea nu este publicată on-line și pusă la dispoziția altora.
Pentru cel de-al doilea scop, este necesară informarea persoanei implicate în accident imediat după coliziune în legătură cu faptul că este înregistrată, în situația în care persoanele discută după producerea accidentului. În plus, utilizatorul camerei va fi obligat să notifice cu privire la acest lucru autoritatea de supraveghere din Belgia. În al treilea caz, camera este considerată a supraveghea un spațiu privat. Șoferul trebuie să informeze persoana vizată despre faptul că este înregistrată și să notifice autoritatea și pe șeful poliției despre intenția de a utiliza dispozitivul de filmat.
Concluzie
Lipsa unei reglementări specifice pentru utilizarea camerelor de bord în România și aplicarea cadrului general de reglementare are ca efect conturarea unui regim juridic neclar și, câteodată, dificil de respectat.
În acest context ar fi de dorit ca și legiutorul român să adapteze legislația actuală la realitățile utilizării camerelor de bord pentru a trasa un regim juridic expres și dedicat acestui tip de activitate cu reguli clare și a căror respectare să nu fie excesiv de oneroasă pentru utilizatori. În ce privește protecția datelor cu caracter personal credem ca cerințele specifice ar trebui adaptate și în funcție de modul de utilizare ulterioară a datelor prelucrate.
