"Chiar și pentru cetățenii unei republici, chiar și pentru cei ai căror strămoși n-au mai îngenuncheat în fața regilor de când armatele lui Filip al II-lea al Spaniei au fost alungate din Țările de Jos, ceva impune respect în această scenă medievală derulată la București, în această reminiscență a zilelor în care existau giganți și zâne. Mihai I este doar un băiețel, care a fost trimis la culcare ca de obicei în ziua încoronării sale, care nu poate mânca ce îi place, care se joacă cu jucăriile, care s-a amuzat de barba lungă și albă a Patriarhului Miron Cristea așa cum ar fi făcut-o orice copil. Cu toate acestea, el moștenește mai mult decât un regat. Moștenește o întreagă tradiție a clasei conducătoare, ai cărei membri nu trebuie să plângă când sunt speriați sau loviți, chiar dacă au mai puțin de 6 ani".
Asta scria corespondentul The New York Times – fără îndoială mândru de republica sa natală de peste Ocean, întemeiată în urma unei revoluții antimonarhice – într-unul din articolele dedicate de presa americană primei instalări a regelui Mihai I pe tronul României, pe 20 iulie 1927, la doar câteva ore de la anunțul oficial al morții bunicului său, regele Ferdinand, supranumit Întregitorul.
Regele Mihai a încetat din viață marți, 5 decembrie 2017, la ora 13, ora României, la reședința sa privată din Elveția, conform anunțului făcut de Casa Regală. La căpătâiul regelui a stat până în ultima clipă fiica sa, principesa Maria. Regele împlinise 96 de ani pe 25 octombrie.
Bunicul său, regele Ferdinand, avea doar 62 de ani în momentul morții, pe 20 iulie 1927, iar noul rege Mihai, la încoronarea din aceeași zi – numai 5. Neputând guverna până la vârsta de 18 ani, se constituise din timp o regență formată din principele Nicolae (al doilea fiu al regelui Ferdinand și unchiul lui Mihai), patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație.
"Ultimul act oficial al regelui Ferdinand a fost confirmarea rezultatului alegerilor naționale și menținerea lui Ion Brătianu ca șef al Guvernului. Premierul, ale cărui puteri dictatoriale sunt întărite mai degrabă decât diminuate de trecerea în eternitate a lui Ferdinand, a fost prezent la căpătâiul morții acestuia. Brătianu s-a deplasat în cea mai mare grabă, într-un tren special, la reședința de vară a suveranului de la Sinaia, situată la două ore de București, imediat după ce a finalizat verificarea mandatelor parlamentare ale noilor deputați. Din cauza faptului că moartea regelui a coincis atât de precis cu acest eveniment, au circulat numeroase zvonuri în cercurile diplomatice potrivit cărora Ferdinand își dăduse ultima suflare cu multe ore mai devreme, iar acest lucru a fost ținut secret până când Brătianu a preluat ferm controlul asupra situației politice. Nu există însă nici o dovadă propriu-zisă în acest sens", nota The New York Times.
De altfel, publicația americană precizează că, după anunțul oficial privind moartea regelui Ferdinand și în perspectiva încoronării lui Mihai I, toate adunările publice fuseseră interzise, iar Guvernul Brătianu instituise cenzura asupra presei.
"Guvernul Brătianu controlează țara cu o mână de fier. Clădirile publice și punctele strategice sunt ocupate de militari, iar Executivul este decis să ducă la îndeplinire Decretul din 4 ianuarie 1926 prin care Carol (fiul lui Ferdinand, tatăl lui Mihai, viitorul rege Carol al II-lea - n.r.) este expulzat și se instituie regența pentru eventualitatea morții lui Ferdinand. Actualul Guvern se opune nestrămutat întoarcerii lui Carol pe pământ românesc, nici măcar pentru a participa la funeraliile tatălui său", sublinia NYT.
Ziariștii americani mai remarcau faptul că, deși nu împlinise încă 6 ani, proaspătul monarh vorbea trei limbi străine - germana, engleza și franceza.
"Mihai este dus uneori de către mama sa, după-amiaza, la petreceri de copii sau la evenimente sociale organizate în scopuri caritabile. Nu e robust, iar fotografii îl surprind arareori zâmbind din toată inima. Mulți sunt de părare că are o anumită tristețe în privire cum rar întâlnești la un copil de cinci ani", mai scrie corespondentul The New York Times.
Acesta mai susținea că unul dintre ofițerii de gardă ai Parlamentului i-ar fi spus că primele cuvinte ale regelui Mihai de după terminarea ceremoniei de încoronare, adresate Principesei Elena, ar fi fost: "Hai să mergem acasă, mamă, mi-e foame".
La doar două zile de la încoronare, regele Mihai a emis primul său ordin de zi către Armata Română, în care îl omagia pe bunicul său, fostul rege Ferdinand.
"Inima sa părintească va fi prezentă de-a pururi, zi și noapte, în vreme de pace ca și în vreme de război, alături de întreaga națiune, în amărăciune și în momente de glorie. Sub conducerea sa ați cucerit, ați construit unitatea națională a tuturor românilor și cu laurii câștigați pe câmpurile de bătălie i-ați încununat fruntea, și pe-a voastră", scria în ordinul regelui.
După o lună de la moartea lui Ferdinand și încoronarea ca rege a lui Mihai, tonul solemn al presei americane se schimbă, într-un reportaj plin de căldură (și o anumită doză de ironie) despre viața cotidiană a tânărului monarh alături de principesa-mamă Elena, intitulat "Deși rege, Mihai primește încă palme la fund. Supușii îi spun <Mickey>, nu <Majestate>".
"Până crește, cred că e mai bine să nu știe ce înseamnă <Majestate>. Vreau să fie la fel de natural, de neafectat și de nerâzgâiat precum orice băiat american. Toată lumea îl strigă în continuare <copile> sau <Mickey>. Toți copiii din familia mea au fost crescuți așa și așa vreau să-l cresc și eu pe <Mickey>. De aceea am ales pentru el aceeași bonă englezoaică cumsecade, simplă, nepretențioasă care m-a crescut și pe mine", i se confesa principesa Elena reporterului american de la Associated Press.
Acesta relatează că, în timpul dialogului cu principesa, regele începuse să-și tragă de coadă câinele de companie, ceea ce i-a atras din partea mamei avertismentul că, dacă va continua, se va trezi cu o scatoalcă. Nu s-a potolit până nu a fost amenințat că va fi trimis la culcare nemâncat.
"Mă simt ca orice altă mamă care are un fiu de crescut și care vrea ca acesta să lase ceva în urma sa în lume. <Copilul> este acum rege, dar nu vreau ca faptul că știe acest lucru să-l strice. Vreau să fie un băiat simplu, modest, binevoitor, o mândrie pentru țara și familia sa. L-ați cunoscut pe bunicul său, regele Constantin (al Greciei, celălalt bunic al regelui Mihai, din partea mamei - n.r.). A fost un gentleman perfect în tot ce a spus și a făcut. Dacă Mickey se va dovedi un rege la fel de bun precum bunicul său, voi fi fericită", spunea principesa-mamă Elena.
În 2011, Regele Mihai susținea în Parlament următorul discurs, prezentat mai jos și în format VIDEO:
„Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului. Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.
Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.
Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.
Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.
Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.
Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.
Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.
Doamnelor și domnilor senatori și deputați
Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului și să ne pregătim viitorul. Uniți între noi și cu vecinii și frații noștri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.
Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți. Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.
