Un francez octogenar din localitatea Aulnay-sous-Bois din departamentul Seine-Saint-Denis a cumpărat în 2018, cu suma de 300.000 euro, o bucată de hârtie ușor îngălbenită reprezentând o obligațiune la purtător emisă de statul român în urmă cu 93 de ani, în 1929, ca parte a unui împrumut internațional. El face acum demersuri pentru a obține de la România plata datoriei înscrise pe document, a cărei valoare actualizată i-ar fi fost estimată de specialiști, cu tot cu dobânda acumulată de la emitere, la aproape 116 milioane euro, scrie publicația Le Parisien, preluată de BMFTV.
Potrivit sursei citate, valoarea nominală înscrisă pe titlul de stat românesc la purtător emis în 1929 este de "500 franci aur". Francezul, Henri B., l-ar fi cumpărat de la un "colonel român", care mai dispunea de titluri similare estimate la un total actualizat de 5 miliarde euro, iar valoarea ar fi fost "certificată" de către o "societate financiară românească".
Din 2020 încoace, cumpărătorul s-a adresat mai multor instituții ale statului român (BNR, Ministerul Finanțelor Publice, Ambasada României la Paris) pentru a obține răscumpărarea titlului, însă fără succes.
"În absența unui răspuns, ne vom adresa Ministerului Economiei și Finanțelor din Franța. Iar ulterior vom ajunge și la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dacă situația o va impune", a declarat avocatul deținătorului obligațiunii, Gregory Levy.
Henri B. susține că ar putea să se apuce de dezvoltări imobiliare, întrucât mai multe bănci "engleze" i-ar fi promis că îl finanțează pe baza garanției reprezentate de titlul de stat românesc.
"Însă la vârsta mea n-am niciun chef să intru în imobiliare", a conchis el.
Pe okazii.ro, o astfel de obligațiune se vinde cu 240 de lei.
Francezul este departe de a fi primul deținător de titluri de stat românești interbelice care încearcă, după aproape un secol de la emiterea acestora, să obțină răscumpărarea lor cu dobândă de la actualele autorități de la București. Iar jurisprudența locală în materie, analizată de Profit.ro, nu este deloc încurajatoare pentru el.
Potrivit sursei citate, pe 31 mai 1928, statul român a încheiat cu deținătorii francezi, belgieni și olandezi de obligațiuni românești emise înainte de primul război mondial, precum și cu asociațiile bancherilor din Elveția și Italia, un Acord privind refinanțarea unor împrumuturi din perioada 1889-1910, în baza căruia le-a emis , în ianuarie 1929, noi titluri de stat, cu valoarea nominală individuală de 500 franci aur. Una dintre emisiunile scoase atunci avea valoarea totală de 87 milioane franci aur, 1 franc reprezentând valoarea a 0,900 grame de aur.
Detaliile din articolul apărut în Le Parisien indică faptul că, cel mai probabil, titlul cumpărat de octogenarul francez cu 300.000 euro face parte dintr-una din aceste emisiuni.
Acestea prevedeau că împrumuturile vor fi rambursate până cel târziu pe 1 iulie 1970. Numai că, din cauza marii recesiuni și a celui de-al doilea război mondial, România a întrerupt plata datoriei publice în două rânduri, în 1933 și 1941.
Ulterior, regimul comunist a stabilit, prin legi din 1947 și 1948 de amortizare a datoriei publice, că sumele reprezentând datorii ale statului contractate prin obligațiuni pot fi încasate de deținătorii de titluri de stat până cel târziu pe 15 august 1948, acestea fiind prescrise după această dată.
În acțiunile în justiție intentate după Revoluție de deținători de obligațiuni de stat interbelice ale României, reclamanții au arătat că instaurarea regimului comunist în România în 1944 a fost una abuzivă și, în consecință, orice termen de prescripție a datoriei publice stabilit prin legi emise de acesta ar trebui considerat considerat întrerupt de drept și reluat din 1 ianuarie 1990. Și că de la data respectivă trebuie aplicat termenul de prescripție de 30 de ani prevăzut de Codul Civil din 1864 pentru acțiunile personale în vederea recuperării de datorii.
"La data încheierii contractului de împrumut public, respectiv anul 1929, (…) instanța constată că termenul de prescripție aplicabil dreptului de a cere restituirea împrumutului era și rămâne cel reglementat de Codul civil din 1864, care nu este însă cel general de 30 ani, instituit de art. 1890 Cod civil, așa cum susține reclamantul, ci cel special de 5 ani, instituit de art. 1907 Cod civil în materia obligațiilor având ca obiect prestații periodice socotite pe an sau pe termene mai scurte", se arată în motivarea deciziei judecătorești dintr-unul din multele procese cu statul român pierdute de deținătorii de obligațiuni interbelice, acesta datând din 2020-2021 și vizând chiar titluri identice cu cel deținut de francez.
Asta înseamnă că, potrivit justiției românești, prescripția dreptului la acțiune în astfel de spețe a intervenit în 1995.
De altfel, încă din 2019, Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR) a transmis că, în acel an, într-un proces similar, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat definitiv asupra prescrierii dreptului material la acțiune pentru cauzele având ca obiect obligația de răscumpărare a unor astfel de obligațiuni și plata sumei împrumutate.
"Vă facem cunoscute toate aceste aspecte în contextul în care, potrivit informațiilor primite de la Ministerul Finanțelor Publice, la stabilirea valorii unor astfel de titluri au stat rapoarte de evaluare realizate de către evaluatori autorizați, membri ANEVAR, care au tratat cu superficialitate regimul juridic al acestor titluri de valoare și al altora similare", spunea atunci Asociația.
În plus, potrivit instanțelor de judecată, unele dintre aceste procese au fost intentate de deținătorii de obligațiuni având la bază un document "intitulat <Referat privind împrumuturile de stabilizare și dezvoltare din perioada 1922-1932>, cu antetul Băncii Naționale a României, înregistrat cu numărul XIV/4/6955/26.07.2010. Acesta reprezintă un document fals, astfel cum s-a constatat prin Ordonanța de renunțare la urmărirea penală și de clasare a cauzei din data de 24.02.2016 emisă în dosarul penal nr.342/P/2014 de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție".
