„Președintele Trump a spus clar că războiul trebuie să se încheie imediat. Atâta timp cât Putin își continuă crimele fără sens, marioneta Kremlinului, Gunvor, nu va avea niciodată voie să opereze sau să profite”, a anunțat Departamentul Trezoreriei SUA pe rețelele de socializare.
„Declarația Departamentului Trezoreriei SUA despre Gunvor este fundamental incorectă și falsă. În același timp, Gunvor își retrage oferta de a achiziționa activele străine ale LUKOIL”, a răspun traderul tot pe rețelele de socializare.
Autorizarea de autoritățile americane sau britanice (fie obținerea de către Gunvor a unor licențe noi, fie prelungirea celor vechi) era necesară pentru ca activitățile companiilor preluate să nu fie supuse sancțiunilor impuse și să poată continua. Cea a autorităților elvețiene erala rândul său necesară, operațiunile financiare ale traderului Litasco efectuându-se cu sistemul bancar și cu traderi internaționali licențiați în Țara Cantoanelor.
Lukoil condiționează vânzarea rafinăriei de cea a stațiilor
În România, multiple surse din piață au declarat Profit.ro că, până în prezent, Lukoil a refuzat să vândă separat cele două business-uri, cel de rafinare și cel de distribuție de carburanți, chiar dacă se aflau pe două firme diferite, Petrotel-Lukoil SA (rafinăria) și Lukoil România SRL (rețeaua de 320 de benzinării).
Pentru rețeaua de benzinării ar exista interes real, însă pentru rafinărie nu. Rafinăria Petrotel este concepută să proceseze țiței rusesc Ural, bogat în sulf, și nu țiței ușor, precum cel azer sau chiar cel kazah.
Pentru a putea modifica procesul de producție ar fi necesare investiții majore. “E mai ieftim să construim o rafinărie de la zero”, a precizat una din surse pentru Profit.ro.
Probleme, însă nu insurmontabile, sunt invocate și în ceea ce privește rețeaua de benzinării. Se susține că aproape jumătate din stațiile Lukoil din România ar avea o infrastructură învechită și ar fi situate în zone care le afectează profitabilitatea.
Autoritățile române, în ceață
Ministerul Energiei a transmis, la solicitările repetate ale mass media, că a luat act de sancțiunile impuse de Statele Unite gigantului petrolier rus Lukoil, precum și de intenția rușilor de a-și vinde activele internaționale, inclusiv pe cele din România, menționând că, înainte de a lua o decizie, așteaptă poziția Uniunii Europene asupra acestei spețe.
Cum rămâne cu rafinăria de la Burgas
Cel mai mult însă este afectat în prezent procesul de vânzare a rafinăriei Neftochim pe care o deține la Burgas, în Bulgaria, cea mai mare din regiune. Potrivit unor surse Profit.ro, în perioada următoare ar fi trebuit parafată achiziția acesteia de concernul azero-turc Socar-Cengiz Holding, tranzacție ce parea că a picat în urma anunțului Lukoil.
O lege adoptată recent de Parlamentul bulgar prevede ca orice tranzacție care implică Lukoil să fie supusă unei evaluări de securitate națională și să primească aprobarea explicită a guvernului. Practic, Bulgaria și-a rezervat dreptul de a bloca sau îngheța orice vânzare pe care o consideră riscantă, mișcare ce deschide calea pentru o naționalizare de facto a rafinăriei din Burgas.
Principalele semne de întrebare
Oricum nu era clar dacă partenerii Lukoil erau entuziaști să accepte transferul către Gunvor sau dacă ar putea exercita clauze de preempțiune pentru a cumpăra ei înșiși activele Lukoil.
„Gunvor nu este proprietarul natural al acestor active”, a declarat un al doilea bancher din domeniul energiei. „Toți partenerii Lukoil își vor analiza drepturile.” Aceștia au adăugat însă că, din moment ce tranzacția cu Gunvor a fost pentru holdingul Lukoil International GmbH, mai degrabă decât pentru active individuale, este posibil ca aceste clauze să nu poată fi activate.
Unii rivali își puneau întrebarea cum poate Gunvor, care avea o valoare a capitalului propriu de doar 6,6 miliarde de dolari la sfârșitul primei jumătăți a anului, să obțină fondurile necesare pentru a finanța o astfel de achiziție.
O posibilitate era ca tranzacția să fie plătită treptat folosind câștigurile din activele nou achiziționate.
O persoană apropiată lui Gunvor a declarat că tranzacția ar fi putut fi structurată ca „o structură de earnout, fără plată în avans și fără finanțare”, banii alocați Lukoil urmând să fie păstrați într-un cont escrow până când sancțiunile împotriva grupului rus vor fi ridicate în cele din urmă.
Alții speculau că Gunvor ar putea acționa ca un custode temporar al activelor pe care Lukoil intenționează în cele din urmă să le recupereze odată ce războiul se va termina.
„Va exista o clauză de răscumpărare, deși este posibil să nu fie inclusă în documentele oficiale”, a sugerat un consultant senior al companiilor energetice rusești.
Un manager de top al unei companii petroliere rusești a fost de acord, spunând că este „sigur că exact așa este structurată tranzacția, Lukoil va continua să administreze activele din punct de vedere operațional”.
Un trader de la o firmă rivală a declarat: „Gunvor este singura companie în care se poate avea încredere să joace acest rol”.
Gunvor nega că va fi doar administrator temporar de active, care ar urma să se întoarcă în proprietatea Lukoil după o eventuală ridicare a sancțiunilor
Istoria relațiilor Gunvor-Rusia
Acordul a readus pe prima pagină a presei speculațiile despre legăturile istorice ale comerciantului elvețian cu Kremlinul. Grupul a fost fondat la sfârșitul anilor 1990 de Törnqvist și Gennady Timchenko, unul dintre cei mai apropiați aliați ai președintelui rus Vladimir Putin.
Gunvor a devenit rapid unul dintre cei mai importanți trader de petrol din lume, gestionând peste un sfert din totalul exporturilor de țiței maritim rusesc.
În 2014, după anexarea Crimeii de către Rusia, SUA au susținut că liderul rus avea interese financiare personale în activitatea companiei de trading - o afirmație pe care Gunvor a respins-o ca fiind „scandaloasă”, potrivit Financial Times - și au impus sancțiuni lui Timchenko, care și-a vândut participația la Gunvor către Törnqvist.
De atunci, Gunvor a depus eforturi pentru a se distanța de companiile, vânzând sau retrăgându-se din aproape toate operațiunile din Rusia, inclusiv o acțiune de 30% într-o mare companie minieră de cărbune, Kolmar.
FT susține că Gunvor a păstrat doar o participație minoritară de 26% la terminalul de export de petrol Ust-Luga, situat în apropierea graniței Rusiei cu Estonia. Compania a declarat pentru Financial Times că a s-a luat în considerare și vânzarea acesteia, „dar până acum nu a fost practic sau fezabil din punct de vedere legal”.
La momentul acordului Kolmar, compania minieră era condusă de Serghei Țivilev, care este acum ministrul energiei al Rusiei și căsătorit cu verișoara lui Putin. De-a lungul anilor, Țivilev și-a mărit treptat participația la Kolmar la 70% și ulterior a transferat-o soției sale, deși nu este clar dacă aceasta încă o deține.
Gunvor a negat că Timchenko a intermediat acordul de preluare a companiei care deține activele internaționale ale Lukoil, acord care nu putea fi semnat fără aprobarea personală a lui Putin, susține Financial Times.
Trader-ul și-a majorat expunerea în SUA
După ce s-a retras din Rusia, Gunvor și-a majorat considerabil expunerea în SUA, unde are acum o operațiune comercială cu 200 de angajați, care reprezintă aproximativ 30% din vânzările sale și este finanțată prin credite de aproape 3 miliarde de dolari de la bănci internaționale, conduse de Citibank.
Anul trecut, a vândut obligațiuni în valoare de aproape 400 de milioane de dolari către instituții americane.
Un bancher din domeniul energiei a declarat că Gunvor ar putea încerca să obțină aprobarea SUA pentru tranzacția Lukoil, informând White House că va „proteja afacerea și va folosi exclusiv bănci americane și firme de avocatură americane în viitor”.
