″O parte a discuției este legată de cât suntem dispuși să plătim pentru rețele care funcționează bine. Cealaltă ține de cine suportă aceste costuri. De exemplu, structura tarifelor. În România nu avem încă o componentă de capacitate în tarif. Plata se face exclusiv în funcție de energia consumată, exprimată în MWh.
Ce înseamnă acest lucru? Că oamenii rezervă capacitate doar pentru că nu îi costă nimic suplimentar. Astfel, capacitatea care ar putea fi utilizată de alți consumatori rămâne blocată și indisponibilă pentru cei care au cu adevărat nevoie de ea. Cred că structura tarifelor poate juca un rol important în eliberarea acestei capacități și în utilizarea mai eficientă a infrastructurii existente″, a spus Raffel.
El a adăugat că, în curând, va fi publicat un studiu care arată că, în prezent, prețul energiei electrice pe piața angro este de aproximativ 45 euro/MWh în Spania, de 90 euro/MWh în Germania și de 135 euro/MWh în România.
″Dacă vorbim despre competitivitate în Europa, atunci trebuie să vorbim despre acest subiect și în Europa de Sud-Est. Studiul arată că, dacă eliminăm rapid blocajele din rețele, putem reduce prețul energiei pe piața angro cu aproximativ 40% în următorii zece ani și cu mai mult de jumătate din această reducere chiar în următorii patru-cinci ani. Acesta este un potențial pe care trebuie să îl valorificăm.
Un alt studiu arată că riscul de a investi prea mult în rețele este mai mic decât riscul de a investi prea puțin. Costurile economice generate de subinvestiții sunt semnificativ mai mari decât cele asociate unor investiții suplimentare în rețele și în utilizarea lor mai eficientă. Vorbim despre miliarde de euro. Iar la nivel european despre multe miliarde de euro″, a arătat Volker Raffel.
Potrivit șefului E.ON România, aceste investiții nu pot fi finanțate doar din bani publici sau fonduri europene.
″Avem nevoie și de capital privat pentru a le face posibile. Iar acest lucru este foarte simplu: remunerația capitalului investit trebuie să fie suficientă pentru a stimula realizarea investițiilor. Acesta este primul element-cheie.
De multe ori, autoritățile de reglementare se concentrează pe scăderea prețului energiei. Însă, dacă energia devine mai ieftină și în același timp continuăm să investim în rețele, ponderea costurilor de distribuție în factura finală va crește. Dar care este concluzia? Că nu ne dorim energie mai ieftină? Sau că energia mai ieftină nu merită distribuită? Evident că nu. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm rețelele pe toate palierele: IT, flexibilitate și alte soluții digitale, dar și prin investiții în infrastructura fizică a rețelelor.
Al doilea element este legat exact de acest lucru: să le permitem operatorilor să realizeze cele mai eficiente investiții și să nu îi blocăm prin reguli care nu mai corespund realității. De exemplu, să nu condiționăm conectarea unei baterii de cerința ca aceasta să poată utiliza rețeaua 100% din timp. Dacă ar putea face acest lucru în 99,5% din timp, conectarea ar deveni deja posibilă.
Altfel, ajungem să spunem „nu” aplicând reguli vechi și rigide, care nu mai sunt necesare. Sau spunând că investițiile în IT nu sunt necesare. Sau că este suficient să investim doar în infrastructura fizică a rețelei.
În realitate, avem nevoie de ambele. De aceea, cele două lucruri esențiale sunt să nu le legăm mâinile operatorilor și să le permitem să își facă treaba. Să asigurăm o remunerație adecvată a investițiilor, astfel încât acestea să poată fi recuperate prin factura finală, și să oferim operatorilor flexibilitatea de care au nevoie pentru a investi eficient″, a conchis Volker Raffel.
