Justiția elvețiană a decis intrarea în faliment a DP Holding, entitatea juridică cu sediul în Țara Cantoanelor ce grupează business-urile rămase în posesia omului de afaceri Dinu Patriciu, decedat în 2014, după cedarea Rompetrol către KazMunayGas în 2007-2009, și care a fost transmisă ulterior moștenitorilor acestuia. În 2009, DP Holding includea circa 250 de companii din domeniile imobiliar, IT, energie, bancar, publicitate și mass-media.
"Punem în vedere creditorilor, pe de-o parte, că societatea DP Holding SA este implicată în peste 20 de proceduri judiciare în Elveția și în alte state, iar, pe de altă parte, că vânzarea participațiilor pe care aceasta le deține la societăți străine apare ca incertă. În consecință, lichiditățile de care dispune în prezent Oficiul nu vor fi, cel mai probabil, suficiente pentru a acoperi viitoarele cheltuieli de lichidare. Un avans al acestor cheltuieli în sumă de 100.000 de franci elvețieni va fi solicitat de către Oficiu cu ocazia primei adunări a creditorilor", este mesajul Oficiului Cantonal pentru Falimente din Fribourg.
Potrivit sursei citate, persoanele cu drept de semnătură la DP Holding SA sunt, din 29 august anul trecut, fiicele lui Dinu Patriciu, Ana, ca administrator, și Maria, ca director executiv.
În 2009, după finalizarea tranzacției Rompetrol- KazMunayGas, DP Holding SA a lui Dinu Patriciu grupa circa 250 de companii din domeniile imobiliar, IT, energie, bancar, publicitate și mass media.
Din documentele oficiale analizate de Profit.ro rezultă că, în aprilie 2016, Institutul de Arbitraj din Olanda a tranșat o dispută dintre DP Holding SA și KMG International, divizia înregistrată în Olanda a gigantului energetic kazah de stat KazMunayGas, prin care acesta își controlează operațiunile din România, inclusiv rafinăria Petromidia a Rompetrol Rafinare, în favoarea subsidiarei kazahilor. Ca atare, instanța de arbitraj a obligat DP Holding SA la plata de despăgubiri în valoare de 200 milioane dolari către KMG International.
Suma este identică cu cea pe care KMG International se angaja în 2013, prin memorandumul semnat cu autoritățile de la București, să o plătească statului român contra unei participații de 26,69% din acțiunile Rompetrol Rafinare, ca parte a unei înțelegeri mai complexe destinate rezolvării problemei datoriilor istorice ale Rompetrol față de statul român.
Decizia arbitrală a fost generată de un litigiu între KMG, DP Holding și moștenitorii lui Patriciu legat de tranzacția prin care omul de afaceri român a vândut Rompetrol contra a circa 2,7 miliarde dolari în perioada 2007 - 2009.
De asemenea, potrivit documentelor unui proces din România privind succesiunea lui Dinu Patriciu, KMG International a afirmat, în instanță, că respectivul contract din 2007 de preluare a Rompetrol conține o clauză potrivit căreia DP Holding și-a asumat obligația de a despăgubi KMG "pentru orice prejudicii, daune, costuri, cheltuieli etc. în legătură cu dosarul 30041/3/2006", iar Patriciu s-a constituit garant pentru îndeplinirea acestei obligații. Este vorba de dosarul penal privind faimoasa creanță Libia.
La finalul lunii mai anul acesta, Ana și Maria Patriciu, fiicele fostului patron al Rompetrol Dinu Patriciu, decedat în 2014, precum și a doua soție a acestuia, Dana Rodica Patriciu, au fost condamnate la prima instanță de către Tribunalul București la plata a peste 200 milioane dolari către Ministerul Finanțelor Publice, bani reprezentând celebra creanță petrolieră a statului român asupra Libiei lui Muammar Gaddafi, recuperată de Rompetrol la începutul anilor ’90 și despre care statul consideră că ar fi trebuit vărsată integral la buget.
Decizia tribunalului nu este definitivă, putând fi atacată cu apel. În sentință se menționează că fiecare dintre cele trei pârâte vor fi răspunzătoare de plata sumei decise de instanță proporțional cu cota care le-a revenit din moștenirea lăsată de Patriciu.
Obligația de plată stabilită de prima instanță față de cele trei moștenitoare ale lui Dinu Patriciu reprezintă valoarea creanței Libia, de circa 58,5 milioane dolari, plus dobânzi calculate pentru perioada dintre 5 ianuarie 2001 și momentul plății. În 2014, ANAF a calculat valoarea totală a prejudiciului din această speță, cu tot cu dobânzi, la 226 milioane dolari.
Creanța Libia constă în valoarea lucrărilor de explorare, dezvoltare și exploatare petrolieră efectuate de statul român în Libia în perioada 1980-1992. Aceasta a fost recuperată de Rompetrol SA în 1992, după preluarea concesiunii petroliere de către spaniolii de la Repsol, și doar o mică parte din aceasta a fost virată la bugetul de stat. Ulterior, în 1998, Rompetrol SA a fost privatizată, fiind preluată de Dinu Patriciu, care după aceea a cumpărat și Petromidia, în 2001.
În 2007-2009, toate operațiunile Rompetrol au fost preluate de către compania petrolieră de stat a Kazahstanului, KazMunayGas, pentru circa 2,7 miliarde dolari. În 2014, Rompetrol SA, redenumită ulterior Oilfield Exploration Business Solutions, a cerut intrarea în insolvență, cerere neacceptată de instanță. Motivul cererii a fost chiar o sentință judecătorească prin care compania era obligată să plătească 58,5 milioane dolari plus dobânzi, prejudiciul calculat de ANAF în urma nevirării la bugetul de stat a banilor recuperați din creanța Libia.
