Instanța de judecată a respins solicitările mai multor creditori de intrare în insolvență a Companiei Naționale Uraniului (CNU), controlată integral de Ministerul Economiei și care este principalul furnizor de combustibil pentru centrala nucleară Cernavodă operată de Nuclearelectrica.
Decizia nu este definitivă și poate fi atacată cu apel.
Solicitarea inițială de intrare în insolvență a CNU fusese înaintată în februarie anul acesta de către Tinmar Energy SA din grupul omonim controlat de omul de afaceri Augustin Oancea, unul dintre cei mai importanți furnizori independenți de energie electrică din România, după cum a relatat Profit.ro. Pe parcursul procesului au depus cereri similare și alți creditori ai CNU, respectiv Administrația Fondului pentru Mediu, furnizorul de carburanți auto Oscar Downstream și firmele de protecție și pază Allzone Guard și Rino Guard.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Bugetul de venituri și cheltuieli pe 2020 al CNU, aprobat de Guvern în noiembrie, prevede plăți restante de 50 milioane lei la finalul anului. Conform actului normativ, compania va termina anul în curs cu un profit net de 1,36 milioane lei, rezultat din venituri de 104,58 milioane lei și cheltuieli de 103,21 milioane lei, cu un număr de circa 800 de salariați.
În ultimii ani, CNU s-a mai confruntat cu 2 solicitări de intrare în insolvență, înaintate de două firme care au furnizat companiei de stat servicii de securitate la incendiu, care reclamau fiecare neplata unor creanțe în valoare de câteva sute de mii de lei. Unul dintre litigii a fost finalizat prin plata de către CNU a datoriei reclamate, iar în celălalt, mai recent, instanța de judecată a decis definitiv în vara anului trecut că starea patrimoniului și contractele în vigoare ale CNU nu justifică intrarea în insolvență.
În martie anul acesta, în AGA Nuclearelectrica (SNN), dominată de Ministerul Economiei, s-a aprobat declanșarea procedurilor de cumpărare de către operatorul centralei Cernavodă a activelor sucursalei Feldioara a CNU, precum și inițierea demersurilor în vederea transferului licenței de concesiune a activității de exploatare a uraniului în perimetrul Tulgheș – Grințieș (județul Neamț).
Anterior, SNN demarase o licitație pentru "servicii de consultanță necesare realizării analizei de tip DUE DILIGENCE (tehnic, mediu, financiar, juridic) în vederea unei potențiale preluări de catre SN Nuclearelectrica SA a liniei de procesare a concentratului de uraniu (CTU/U3O8) de la Compania Națională a Uraniului (CNU) - Sucursala Feldioara".
CITEȘTE ȘI INFOGRAFIC În contextul COVID-19, asigurările de garanții sunt pe val. Primele subscrise la 9 luni pe acest segment de piață s-au dublat. Pierderile asigurătorilor pe RCA au crescut și au scăzut pe CASCOTot în februarie 2020, Comisia Europeană constatase că diversele măsuri de sprijin adoptate în ultimii ani de către autoritățile de la București în beneficiul CNU nu ar fi în conformitate cu normele UE privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor aflate în dificultate, iar statul trebuie să recupereze de la companie un ajutor pentru salvare incompatibil în valoare de 13 milioane euro, pe care CNU l-a primit în 2016, plus dobânda.
"În perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2020, pentru producția de combustibil nuclear s-a consumat pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu la un preț mediu de 510,91 lei/kg, provenită din stocul existent la 1 ianuarie 2020 și din achizițiile de la furnizorii CNU – Sucursala Feldioara și Cameco Marketing Inc. Canada", se menționează în raportul SNN pe primele 9 luni ale anului.
În martie 2019, Guvernul a adoptat o Hotărâre de aprobare a modalității de stabilire a prețului reglementat cu care CNU să vândă dioxid de uraniu către Nuclearelectrica, în baza unei legi intrate în vigoare în vara anului 2018 pentru CNU, aflată atunci într-o situație financiară dificilă.
După cum a relatat Profit.ro în februarie, Agenția de Aprovizionare cu Combustibili a EURATOM, instituția UE care se ocupă de securitatea aprovizionării în domeniul nuclear în spațiul comunitar, a refuzat să aprobe o tranzacție prin care SNN urma să cumpere 70 de tone de dioxid de uraniu de la CNU la preț reglementat, cu motivarea că prețul respectiv, stabilit conform legislației românești, ar fi fost cu aproape 50% mai mare decât cel pe care SNN putea să-l obțină în condiții de piață de la furnizorul canadian Cameco.