Premisele de la care guvernarea Cioloș a fost anunțată drept zorii unei noi ere în politica românească au fost competența și integritatea. Prin modul în care și-a selectat membrii Cabinetului, cât și prin obiectivele generaliste și lipsite de expertiză autentică, schițate într-un pseudo-program de guvernare, Guvernul Cioloș a reușit, cu siguranță, un singur lucru: compromisul.
Premisa competenței, câteva contradicții
Din momentul în care președintele mi-a încredințat acest mandat, am urmărit: formularea unui program de guvernare, care să aibă impact și relevanță într-un interval de timp atât de scurt, lăsând în urmă modelele și practicile de lucru, pentru viitor – Dacian Cioloș, discurs în Parlament
Dând dovadă de competență sub forma conciziei, premierul a transmis, duminică seara, Parlamentului un program de guvernare de două pagini, cuprinzând 12 principii, care, cu o tehnoredactare mai economică, puteau fi transcrise și pe o singură pagină.
După o noapte de lucru intens și un ministru retras din Guvern, parlamentarii au primit 13 pagini cu spații largi, cuprinzând fie traduceri calchiate din limbajul de lemn, plin de sofisme și tautologii corect politice, al birocraților de la Bruxelles, fie obiective generale, preluate de orice nouă guvernare.
Competența pare să fi asigurat în programul de guvernare doar câte două rânduri pentru domeniile transporturilor și IT, precum și evitarea oricăror obiective privind mediul.
Profesionalismul exacerbat, carcateristic naturii tehnocratului, a făcut ca programul de guvernare să susțină menținerea angajamentelor privind parametrii bugetari, dar, paradoxal și cu atât mai subtil, și schimbarea acestora, prin rediscutarea celebrului MTO. La doar câteva ore de la transmiterea către Parlament a acestei propuneri, Dacian Cioloș ne asigura că, de fapt, revizuirea a fost propusă doar ca testare a pieței și nu va fi revizuit nimic.
Tot o dovadă de competență ar trebui să fie și faptul că Dacian Cioloș și echipa sa propuneau mandate de câte cinci ani nu doar pentru parlamentari, ci și pentru toată administrația locală, ba mai mult, se sugera, prin formularea prolixă, majorarea cu un an a mandatului chiar pentru europarlamentarii români. Prin urmare, visul de aur al tuturor parlamentarilor, primarilor, consilierilor și multor altor politruci lipiți de scaune prindea contur. Ba mai mult, chiar și Parlamentul European ar fi fost nevoit să se adapteze și să îi găzduiască cinci ani pe aleșii români, nu patru ani ca pe toți ceilalți europeni.
După încă o zi și o noapte de muncă efervescentă, plus alt ministru retras noaptea de premier pe rețelele de socializare și altul neanunțat, dar schimbat și el, echipa Cioloș a mai produs șapte pagini de program, cu mici înflorituri pe marginea ciornei anterioare. Acutul profesionalism al noului Cabinet a trecut însă cu vederea că un astfel de program nu mai putea fi luat în seamă de Parlament, de vreme ce avizele date miniștrilor plecau de la proiectele descrise în cele 13 pagini larg spațiate.
Exigența profesională a făcut ca în versiunea actualizată și ușor lărgită a programului de guvernare să dispară minunata extindere la 5 ani a mandatului pentru toată funcționărimea de partid, dar și reviziuirea obiectivelor structurale pe termen mediu.
Scuza premierului pentru aceste "ezitări" de etapă:
Am pregătit proiectul nostru de guvernare în doar câteva zile, fără a beneficia de o platformă programatică prealabilă, așa cum ar avea un partid politic și așa cum se pregătește de obicei - Dacian Cioloș, discurs în Parlament
Dl. Dacian Cioloș ne spune astfel pe șleau că un partid politic ar fi pregătit mai bine un program de guvernare. Exemplul său propriu constituie un argument competent.
Premisa integrității, exemple contrare
Din momentul în care președintele mi-a încredințat acest mandat, am urmărit: formarea unei echipe de specialiști integri, care să își poată face treaba în afara polemicilor politice; am credința că audierile din comisiile parlamentare v-au convins de acest lucru – Dacian Cioloș, discurs în Parlament
Cea mai evidentă lipsă de respect pentru criteriul "specialist integru" în Cabinetul Cioloș o reprezintă Vasile Dâncu. Această nominalizare încalcă flagrant obiectivul declarat al unui Cabinet de tehnocrați, așa cum ar fi cerut societatea civilă după tragedia de la Colectiv. Atunci când anunți un guvern tehnocrat, fie cu ingenuitatea unui sfânt, fie cu un calcul politicianist rece, poți trece peste activismul politic al noului ministru al Dezvoltării, care și după retragerea din prim-planul PSD, a rămas sociologul de casă al stângii și sfătuitor apropiat al liderilor social-democrați.
Ridicolul integrității pretinse de Cabinetul tehnocrat al lui Dacian Cioloș a fost atins prin nominalizarea tânărului Adrian Baciu la Ministerul Sănătății. Faptul că Baciu s-a ocupat de modelling, luând exemplul unor politicieni de succes precum Călin Popescu-Tăriceanu, reprezintă doar un cancan. Nominalizarea unui rezident, pe care Dacian Cioloș îl prezenta drept chirurg, medic cu experiență, este în măsură să pună la îndoială nu doar profesionalismul premierului desemnat, ci criteriile de integritate pe care acesta le-ar fi utilizat în formarea Guvernului.
Dincolo de trauma profesională a audierii în comisiile de specialitate ale Parlamentului, nominalizarea Cristinei Guseth, un activist apreciat al societății civile, dezvăluie, în perfectă contrapondere ideologică cu exemplul Dâncu, că "specialistul integru" a fost doar pretextul lui Dacian Cioloș pentru a-și asigura un spectru cât mai larg de susținere politică, ignorând grațios dezideratul profesionalismului tehnocrat.
O concluzie
La nivel politic, e necesar un răgaz în care partidele politice să își definească programele și echipele cu care vor participa în cursa electorală – Dacian Cioloș, Programul de Guvernare
