Premierul interimar, de altfel ministru al Învățământului, ne anunță nonșalant că 93% dintre școli nu au autorizație. O face ca și cum ar fi un ziarist care a descoperit un fapt șocant, în urma unei investigații de presă. Nicidecum ca ministrul sub mandatul căruia situația s-a menținut și agravat. Nicidecum ca unul dintre responsabili. Alții, cum s-a întamplat și în cazul primarului Cristian Popescu Piedone, se află în arest, și nu în fruntea Guvernului.
Tragedia de la Colectiv readuce în discuție alte situații șocante, cunoscute de oficialități, dar care nu au luat, însă, nicio măsură. Nici măcar Arena Națională sau noul stadion construit la Cluj nu au autorizație de la Pompieri. Cu toate acestea, arenele au găzduit nenumărate partide de fotbal și concerte. Merge cineva la închisoare că a periclitat viața a zeci de mii de oameni cu bună știință?!
Deschidem ochii și ne prindem că nici toate spitalele nu au autorizații, fiindcă ba nu respectă normele de prevenire a unui incendiu, ba colcăie de microbi și viruși care mai mult pun în pericol viețile pacienților. Apoi, ne readucem aminte că nu au nici medicamentele uzuale, care, de foarte multe ori, sunt cumpărate de rudele pacienților, începând de la un banal bandaj. Răspunde cineva penal?!
Apoi ne reamintim că avem șosele și străzi pline de gropi care ne pun viața în pericol, ba chiar cauzează accidente precum cel în care și-a pierdut viața polițistul Bogdan Gigina. Mai mult, avem autostrăzi și poduri abia inaugurate, care se prăbușesc. Nu am auzit să fi răspuns cineva penal.
Groaza începe să mă cuprindă de-a dreptul când îmi aduc aminte de un articol pe care îl publicam acum mai bine de cinci ani. Podurile CFR sunt ieșite din garanție și nu ar mai trebui folosite. Realizez că nimeni nu a luat nicio măsură, până acum. Nu răspunde nimeni pentru asta?
Învățământul, sănătatea, cultura, transporturile (iar lista ar putea continua) funcționează fără autorizație. Suntem, de fapt, o țară fără autorizație, iar cei care am supraviețuit am avut doar mult noroc. Supraviețuim din inerție și pentru simplul motiv că nu am avut ghinionul de a ne afla la momentul și locul producerii unei tragedii. Condițiile producerii de tragedii sunt perfect îndeplinite în numeroase domenii, lipsește doar scânteia. Trăim, zilnic, cu sabia deasupra capului!
Schimbarea politicienilor nu ajunge, însă. Este necesară, dar nu și suficientă. Soluția este ca fiecare dintre noi să se trezească și să-și facă treaba, măcar la locul de muncă. Să lăsăm teama și pornirile egoiste și, cu orice risc (ne dă șeful afară, ne mută într-un loc mai prost plătit și cu mai mult de muncă), să semnalăm lucrurile greșite, să semnalăm încălcarea legii. Să refuze fiecare să mai fie părtaș la fărădelegi, fie și prin tăcere. Căci tăcerea omoară!
Iar peștele, chiar dacă se împute de la cap, se curăță de la coadă!
