Cine te-ar vedea acum în holul blocului ar râde ca la filmele cu proști. Ai intrat cu piciorul în găleata plină lăsată cu mopul în ea lângă perete de femeia de serviciu, te-ai dezechilibrat și ai aterizat drept în nas. Senzorii știu când nu mai e nimeni în jur și atunci transparența imaginilor transmise de dispozitiv pe retină scade la zero, așa că nu mai vezi nimic din ce e în exterior.
A trebuit să întrerupi fluxul video din creier cu minitelecomanda din buzunar ca să te ștergi de sânge, ceea ce ți-a mâncat 2 euro/minut din onorariu, conform tarifului penalizator din intervalul orar respectiv.
Acum, după ce l-ai repornit, în ochi îți vorbesc concomitent un agent de asigurări medicale și un anunț de stat privind sănătatea publică.
Ești unul dintre miile de oameni-sandwich ai erei digitale. O e-drăcie în creier, câte una în fiecare ochi și gata, marș la produs. Cât ești treaz și te afli în locuri cât de cât aglomerate, îți rulează continuu reclame pe un display-hologramă ce ți se ițește ca un nimb deasupa capului. Faptul că designerul era un hipster fan SF-uri vintage de clasă B chiar nu e cel mai mare ghinion al tău.
Dar devreme ce și cheltuiești banii pe care ți-i dau, îți bagă în paralel spoturi personalizate direct pe retină – ai discount de fiecare dată când cumperi ceva ce ți-a fost promovat astfel. Ești propriul tău panou publicitar, deopotrivă suport de reclamă și țintă a ei. Cei mai disperați își închiriază și toracele și spinarea și devin la propriu oameni-sandwich.
Imaginile transmise pe propria retină sunt cât de cât transparente în locuri publice. Asta ca să vezi pe unde mergi, să nu te lovești de oamenii targetați și să nu te înjure mai rău decât o fac oricum pentru că te priponești în fața lor cu reclamele tale de pe cap. Când rămâi singur, să fii sănătos, dacă poți.
Umblă vorba că vor să bage un sistem contra cost de ecusoane ultravizibile pentru cei care chiar vor să nu fie deranjați. Cei ca tine nu vor mai avea voie să se apropie de acești consumatori de superclasă la mai puțin de cinzeci de metri.
Somnul și statul acasă te costă cel mai mult. Bineînțeles că au existat hackeri care au încercat să păcălească sistemul astfel încât să le permită să doarmă în locuri aglomerate, iar în timpul ăsta reclamele externe și interne să continue să ruleze, ca să nu piardă bani. La început ideea i-a surâs și industriei, însă campania de lobby pentru introducerea unei excepții de la interdicția de a dormi în spații publice a sfârșit prin a se întoarce împotriva inițiatorilor, care au fost acuzați de gentrificarea și comodificarea somnului, în special al celor fără adăpost. Iar studiile le-au arătat publicitarilor că reclamele proiectate pe retină în somn nu au de fapt niciun efect în vânzări și nu fac decât să intensifice nelucrativ coșmarele, în pofida viselor umede oniric-psihedelice ale neuro-IT-iștilor.
Așa că au mai făcut o campanie de lobby și au reușit să înăsprească pedepsele pentru "furt de proprietate intelectuală" și "sabotaj cibernetic", iar cei evaluați ca prezentând risc maxim de către Biroul de Credit Social n-au mai putut să lucreze decât după ce au acceptat să o facă gratis timp de 3 luni, ca garanție.
Există un cod zonal de tarifare, cu arii clasificate de la suboptim la platinum. Cel mai bine ești plătit să te expui în locuri în care cei care n-au nevoie să facă același lucru pentru bani sunt drastic majoritari. Tot timpul umblă zvonuri despre rinichi vânduți contra acces constant în peluza panourilor publicitare umane la cele mai exclusiviste curse de cai și turnee de golf, ba chiar și la partide private de vânătoare. Majordomii hotelurilor de lux fac bani buni din șpaga pe care le-o dai ca să te lase câteva minute în restaurant la ora cinei.
Dar adevărul e că cei mai mulți dintre noi vânează zilnic aglomerația de dimineață de la metrou, unde rareori scapi fără să iei măcar un șut în fund. În general polițiștii închid ochii dacă nu ești lovit la cap (te-ar pocni cu poftă chiar ei), cu riscuri pentru echipamentele asigurate pe sume mari și cu senzori care dau alarma direct în secții, dat fiind că noi am ajuns să fim cel mai important canal de comunicare și pentru autoritățile statului.
Dacă reușești să nu te bage nimeni în spital, cei mai mulți bani faci în anii în care Black Friday pică în aceeași lună cu câte o campanie electorală, căci atunci difuzezi și recepționezi și publicitate politică. A te expune în fața mulțimii furibunde în secunda deschiderii outlet-urilor a ajuns de-a dreptul un sport extrem, dar puțini au supraviețuit ca să se bucure de superbonusul virat în cont și de viralizarea filmulețelor cu faptele lor de vitejie. Inutil să spun ce poți să pățești când te expui cu clipul unui partid pe cap în fața unui grup de activiști dintr-o tabără adversă proaspăt ieșiți de la un teambuilding cu mult alcool.
Încă se întreabă unii de ce nu se folosesc roboți pentru forma asta de marketing de ultraproximitate, cum i se spune în păsăreasca corporatistă. Oficial, e interzis. Însă adevărul e că ar fi prea scump să fie făcuți cu coduri de autoprotecție, iar fără "instinct de conservare" nici unul n-ar rezista pe străzi mai mult de câteva zile, insuficient pentru amortizarea investiției.
Evident, textul oficial al guvernului e că trebuie protejate locurile de muncă ale homo sapiens față de riscul automatizării.
Acum stai pe scări în holul blocului, îți ții un șervețel la nas și în ochi îți vorbește un politician care a cumpărat spațiu publicitar la tine în creier ca să militeze pentru interzicerea panourilor publicitare vii, cum ești și tu, din rațiuni socio-umanitare și anti-consumeriste. În mini-display-ul de preview din dreapta sus vezi că urmează un spot educațional de interes public despre cum să fii un om-sandwich digital prietenos cu mediul și clima, cu amprentă de carbon mică-mică.
