Guvernanții ne mai pun încă o piatră de picior la viețile pe care le ducem agonizant de 8 luni de zile. Ce nu a făcut COVID reușesc să facă cei de la putere: să distrugă ce este suflare omenească în România, să inducă marasm social, să ne pună în incapacitatea de a duce un trai prin realizarea de venituri pe cont propriu. Căutând să prindă viruși cu plase de fluturi, ne aruncă pe margine, perturbându-ne ce era activitate de zi cu zi.
„Lupta antiCOVID” se poartă și cu mijloace prostești, care nu au sens din punct de vedere epidemiologic. Urmăresc virusul, dar totul este haotic, fără trasabilitate, neștiințific, neunitar, în baza unor seturi de date pline de aberații statistice. Contradicțiile sar în ochi de la un caz la altul, de la o măsură la alta.
Vajnica acțiune contra noului coronavirus este din martie încoace și o vânătoare a oamenilor sănătoși din România, o distrugere cu sălbăticie de activități, de agenți economici, o împingere în afara limitelor de rezistență a tot ce era cadru social alcătuit de o memorie de secole. Într-un cuvânt, o devastare.
Statisticile oficiale spun că am fi avut cu puțin peste 300.000 de infectați cu virusul. Dacă luăm în calcul nivelul de 85-90% al asimptomaticilor comunicat chiar de autoritățile medicale, rezultă că peste 99,8% din români nu au fost și nu sunt bolnavi de COVID-19. Cu toate astea, ni se impune tuturor să ne purtăm de ca și când am fi toți bolnavi, iar țara întreagă a fost segmentată ca o imensă leprozerie.
Pe câtă vreme cetățenii sunt hăituiți cu soluții medievale și întru întoarcere la comportamente din era cavernelor, revelațiile din punct de vedere epidemiologic sunt rare. Nu știm nivelul de contagiune, pentru că datele sunt neunitare și distribuția reală necunoscută. Rata de mortalitate, iarăși, nu o aflăm decât din străinătate, pentru că în România autoritățile debarasează aberant cadavre în statistici. Oameni cu multiple metastaze de cancer, cu infarct, în criză de pancreatită acută, bebeluși născuți cu boli congenitale și nefericit cu hematom subdural (adică lovit în cap) sunt trecuți în devălmășie la COVID.
Nu este ceva coerent, nu e nimic rațional. De fapt, nu e nimic inteligent. Prostie, acțiuni intempestive și vituperații de la cei cu zona zoster pe vârful limbii. O cameră a ecourilor mediatice amplifică suma de clișee stupide pe care o auzim de 8 luni de zile: tot ce e suflare românească – e suflare de virus, tot ce este semen – poate fi „bombă biologică”, suntem tratați drept criminali în serie doar pentru că mergem pe stradă, suntem cu toții ucigași de bunici, iresponsabili cu arma biologică la purtător.
Asta nu mai e reacție la criză medicală! Sunt lovituri cu sălbăticie în civilizație. Pustiesc economia națională, răvășesc viețile copiilor, aruncă sfârșit înnegurat peste cei în vârstă, închid teatre, cinematografe, stadioane, săli de sport, totul întru revenirea la animalitate.
Acțiuni fără sens. Nu! Nu le pasă de viețile noastre! Dacă le-ar păsa, atunci le-ar păsa și demnitatea vieților noastre, le-ar păsa de tratarea terțelor afecțiuni în sistemul medical românesc, le-ar păsa de calitatea vieții care include și pigmentarea ei cu ceea ce ne face uman, cu ceea ce ne bucură. Ce nu are nume de cod „COVID”, nu-i interesează, oricât de distrugător este pentru noi toți.
Măsurile noi sunt iarăși fără unitate. Închizi piețele, sugrumând debușeele producătorilor români exact când îi doare cel mai mult pe aceștia, dar îi aglomerezi pe clienți în supermarketuri. Restricțiile de timp de noapte sunt nemaivăzute în epidemiologie, dar reprezintă adesea reguli marțiale sau ale dictaturilor militare. Până la urmă, traversăm o pandemie sau un război hibrid?
Păi da, dar vezi, uite!, așa fac și Franța, și Spania, și Italia..., vine să îți spună câte un binevoitor. Treaba lor! Să facă! Noi ne-am luat doza de comunism în anii ’50 și am fost căpăciți cu restricții și penurie în anii ’80. Nu mai avem resursele de optimism pentru a o lua de la capăt. Vrem libertate! Nici afacerile, carierele sau activitățile care ne asigură traiul nu le putem lăsa în vrie. Frica de moarte este luxul celor bogați. Noi dacă ne oprim, murim. Nu ne îngăduim să fim ținuți în loc.
Și așa am face cei mai mulți dintre noi, am trăi și am munci, am găsi inclusiv resurse de bucurie, dacă am fi lăsați liberi. Doar că avem parte de aceste lovituri cu sălbăticie care vin dinspre guvernanți. Nu le mai vrem. Guvernanții noștri execută operațiunea ca și când nu ar fi ai noștri. Distrug țara. Ne distrug pe noi...
Virusul e clar că nu îl văd, nu îl găsesc și nu îl izolează. Totul se rezumă la vătămarea oamenilor sănătoși și la torturarea psihică a întregii populații. Și au trecut deja 8 luni... Tu mai suporți represiunea?
