Controversa criptării datelor de pe iPhone, care a ținut captată atenția întregii lumi pentru câteva luni, s-a încheiat brusc astăzi, ca o telenovelă dezumflată, când FBI a renunțat la proces după ce a reușit să acceseze datele de pe modelul iPhone 5c al teroristului Syed Rizwan Farook.
În clasicul stil al agențiilor federale Americane, FBI nu spune cum a reușit să acceseze datele. Tot ce știm este că a fost ajutat de un terț. Nu știm nici care terț. Doar că nu s-a folosit clasica sintagmă ”nu putem nici să confirmăm, nici să infirmăm”.
Ce este clar însă e faptul că, deși s-a făcut de răs public prin neputința afișată, FBI a avut câștig de cauză de data asta. A obținut ce a vrut: accesul la datele de pe iPhone. Și, la fel de clar e că, deși a bravat și a pozat în apărătorul intimității utilizatorilor săi, Apple a privit neputincioasă cum propriul său produs a fost ”spart”. Mai ales, a fost spart fără ajutorul său.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Dar povestea asta, indiferent cum se încheia, nu este legată doar de acel iPhone 5C. Este despre accesarea oricând și oricum a datelor stocate pe dispozitivele electronice și, de fapt, este despre puterea organelor de control din toată lumea asupra cetățenilor. Orice agenție de securitate din lumea asta pornește probabil de la următoarea idee: ”percheziționăm oameni, accesăm corespondență și verifcăm locuințe, de ce să nu putem citi datele de pe un amărât de telefon mobil?”
Dacă aveți impresia că hack-ul folosit acum de FBI este valabil doar în acest caz, sunteți naivi. FBI nu renunța așa ușor la caz, dacă știa că într-un viitor caz similar ar fi trebuit să se lupte iar cu Apple sau alt producător. 100% hack-ul este ținut secret tocmai pentru a putea fi folosit și pe viitor. Și nu cred că vreo companie de securitate va avea curând curajul sau motivația de a raporta breșa de securitate folosită de FBI, pentru a fi acoperită.
Dar pentru utilizator e ok. Utilizatorul nu vrea neapărat securitate, este foarte fericit cu iluzia ei.
Mulți au trăit cu impresia că, dacă FBI se agită așa tare și se plânge că nu poate ”sparge” un amărât de iPhone 5C, iPhone este impenetrabil. Iar Apple, fericită să-și asume meritele, a ținut iluzia în viață.
Dezumflarea bruscă a conflictului este o dezămăgire pentru Apple. Nu că și-ar fi dorit neapărat un conflict cu guvernul american sau alte guverne din lume. Dar cu cât controversa ar fi continuat mai mult, cu atât iluzia iPhone-ului impenetrabil s-ar fi umflat și cu atât mai mulți oameni ar fi ajuns să creadă că Apple chiar a creat dispozitivul 100% sigur.
Apple are dreptate când declară, acum, că aces proces nu ar fi trebuit să aibă loc de la bun început. FBI a greșit sau s-a grăbit, mai degrabă. Dar asta nu a împiedicat compania americană să pună în funcțiune toate rotițele de marketing pentru a profita.
De fapt, nici nu a fost nevoie de tot marketingul Apple. Scrisoare deschisă a lui Tim Cook, de la momentul inițierii procesului a fost excelent scrisă și a făcut cât 100 de campanii de marketing și PR pe tema securității. Apple a fost, dintr-o dată, cavalerul securitații și intimității digitale. Toate celelalte companii de tehnologie, ca niște copii speriați care nu au avut până acum curajul să deschidă gura, s-au aliniat în spatele Apple.
În final, Apple pierdut. iPhone-ul 5C implicat a fost spart, hack-ul descoperit va fi mai mult ca sigur folosit și pe viitor pentru accesarea datelor fără ajutorul companiei, iar iPhone nu mai este, dintr-o dată, device-ul infailibil.
Dar device-ul infialibil este și el o iluzie. Nu cred că va exista vreodată un dispozitiv 100% sigur. Și în cazul ăsta, ”suficient de sigur” este chiar suficient.
Ce-ți poți dori, ca utilizator, pe tema securității, știind că niciun dispozitiv nu va fi vreodată impenetrabil? Vrei să vezi măcar cum companiile tehnologii se luptă cât de mult posibil pentru creșterea securității. Să vezi că le pasă.
Iar Apple, dincolo de fumul de marketingul la care orice companie ar fi apelat, exact asta a făcut: un sistem de operare ”suficient de sigur” pentru a pune probleme inclusiv organizațiilor guvernamentale. Și a avut inclusiv curajul, fără precendent până acum, de a înfrunta FBI!
Păi, pentru mine, ca utilizator care se gândește și la intimitate când folosește un gadget, să văd marele FBI transpirând pentru accesarea datelor de pe un iPhone și cum Apple are tupeul să-l persifleze, chiar dacă în cele din urmă s-a descoperit o modalitate de spargere a device-ului, este cel mai bun indicator că Apple a încercat să facă un dispozitiv cât mai sigur posibil și că măcar Apple a luptat pentru asta.
De ce a fost Apple în centrul acestei controverse și nu alt producător? Teroriștii nu folosesc și Android? Poate pentru că FBI nu a avut probleme în accesare datelor de pe alte sisteme de operare. Sau poate pentru că alți producători s-au supus cuminți cerințelor federale, uitând de chestii de care spuneau că le pasă, precum intimitatea utilizatorilor și securitatea datelor personale.
Oricare ar fi cazul și orice preferințe personale am avea în materie de smartphone-uri, bila asta albă merge la Apple. Chiar dacă în acest caz oponentul a fost FBI, Apple a înțeles că utilizatorul nu se teme neapărat că este spionat de guvern, ci se teme că aceleași breșe de securitate pot și vor fi folosite de hackeri.
