Săptămâna trecută m-am întors din Antalya. Este bine știut printre cei care se ocupă cu turismul faptul că nu zbor, dar în schimb merg foarte mult cu mașina. Acest dezavantaj are, totuși, și un avantaj: acela de a putea vizita liber orice este nevoie. Te poți opri din stațiune în stațiune și din hotel în hotel, poți vedea fiecare plajă și fiecare terasă, dacă e nevoie.
Când am pornit spre Antalya știam deja că destinația a crescut foarte mult pe piața românească în acest an. La noi, la Paralela 45, vânzările de vacanțe în Antalya s-au dublat în 2018. Nu m-am mirat, pentru că turcii au hoteluri mari, noi și frumoase și servicii excelente.
Pentru că am adus în portofoliu în acest an patru hoteluri noi, în exclusivitate, am fost să le vizitez. La primul dintre ele, Titanic Deluxe Golf Belek, hotel deschis doar de doi ani, am ajuns pe seară. Hotelul e mare, destul de fițos, cu nouă piscine interioare și două în aer liber, spa, fitness și un aqua parc cu tobogane de apă, foarte apreciate în special de cei mici. Hotelul are peste 400 de camere, plajă privată lungă de un kilometru, restaurant pentru all inclusive și alte patru restaurante a la carte, baruri și baie turcească. În apropiere e un teren de golf și opt terenuri de tenis, plus alte trei de fotbal, cu iarbă, destinate turiștilor hotelului.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Stabilisem o întâlnire cu directorul hotelului și, discutând cu el, l-am întrebat:
- Cum merge? Care e gradul de ocupare pe luna iunie?
Ușor rușinat, mi-a răspuns:
E bine, dar la anul va fi mai bine!
Eu am insistat:
- Concret, ce grad de ocupare aveți acum, pe prima jumătate din iunie?
- Doar 91%, a răspuns.
Inițial am crezut că nu aud sau că nu înțeleg bine... Era incredibil. La un grad de ocupare de 91% în prima jumătate din iunie, directorul hotelului era rușinat.
Peste trei zile, sâmbătă, 16 iunie, mă întorsesem deja în țară și ajunsesem la Neptun, unde avem o agenție. Neptunul era pustiu de parc-ar fi fost luna februarie. Nedumerit, am întrebat-o pe colega mea Georgeta, care se ocupă de agenția de acolo:
- Ce se întâmplă? Mi se pare că nu e nimeni pe-aici.
Iar ea mi-a răspuns:
- Păi nu prea e lume... este abia începutul de sezon...
Este șocant ce se întâmplă. Ar fi de râs dacă nu este de plâns... Aceasta este România și atâta putem, atât ne duce "spatele"...
Plimbându-ma câteva ore prin Neptun, ca un romantic pe târmul pustiu, am observat nepăsarea actualului primar. Sunt doar câteva pubele în stațiune și acelea pline, dar niciuna dintre ele nu e pe plajă. Fără pubele și cu iarba necosită, stațiunea arată ca un maidan de la marginea unui sat oarecare.
Indolență, aroganță, nepăsare...
Atâta putem...
Oare începem să înțelegem că nu are legătură ce vedem aici, pe litoralul și în turismul românesc, cu ce se întâmplă în Turcia? Acolo se poate orice, bani să ai și să vrei să investești. În România, țara lui "nu se poate", nimic nu se poate... Nimeni nu vede ca nu sunt suficiente hoteluri, dar vrem creștere de turiști străini... Miniștrii nu sunt în stare să cheltuie tot bugetul de promovare, chiar dacă e infim, și mai pierd și jumătate din el la rectificare. Agențiile de turism nu sunt deloc stimulate să aducă străini, și de aceea cară milioane de români în străinătate...
Atâta putem. Numai eu, nu știu de ce, vreau să merg în vacanță la Năvodari. Oi fi nebun?
