Știu că una dintre soluțiile la actuala criză sanitară și la cea economică ce va urma este urmarea îndemnului clasic ”prin noi înșine”. Fără să mă gândesc la autarhie, concept imposibil chiar și în post-globalizare, cred că măcar pe alocuri putem fi autosuficienți, așa cum este cazul în domeniul agriculturii și alimentației. Așa că recenta declarație a președintelui Iohannis este un argument perfect în această chestiune.
Și de fapt ce spunea șeful statului? Nimic nou și nimic din ce nu știam, dar nu facem destul în această direcție. ”Produsele românești de calitate reprezintă, la rândul lor, o resursă pe care o vom promova mult mai bine și vom susține investiții semnificative în sectoare economice de interes strategic, cum sunt agricultura și industria alimentară, securitatea energetică, dar și sanitară”, declara Iohannis. Lucruri care apar în discursurile tuturor și așa rămân. Au fost și sunt zeci de campanii și organizații care militează în această direcție, sunt rafturi întregi în magazine pline cu produse românești și toți lăudăm gustul, calitatea și savoarea mâncărurilor naționale. Și cam atât, pentru că rezultatele financiare sunt cel puțin modeste. Prea puțini fermieri și producători sunt mai bogați anul acesta față de acum doi ani, deși, nu-i așa, consumul de alimente românești, tradiționale, a cam crescut.
Și mă întorc la cele spuse de președinte, cum că între măsurile de relansare economică se numără și importante investiții în agricultură și industria alimentară. Îl cred, chiar dacă statul nu a investit prea mult în aceste domenii de mulți ani încoace. Cam tot ce s-a făcut a fost fie pe cheltuiala investitorilor privați, fie în cea mai mare parte din fonduri europene. Și acum ar trebui să cred că statul începe să dea bani din greu pentru agricultură și industria alimentară? Dați-mi voie să fiu neîncrezător. Statul nu a fost în stare să termine la timp o linie de metrou, să construiască o autostradă cap-coadă și acum vine și îmi spune că deschide sacul cu bani? De unde finanțare, că scăderile de încasări sunt evidente? Din împrumuturi internaționale, plătite tot de noi până la urmă?
Și ce vrea să facă statul cu banii, că din vorbe nu reiese și finalitatea potențialelor investiții? Vrea să construiască silozuri, vrea să ridice fabrici și făbricuțe de procesare sau vrea să pună în fine la punct un sistem viabil și național de strângere a produselor agricole și comercializare a lor către orașe? Nu prea cred, până acum lucrurile nu au mers în direcția asta. Poate că, dacă vor să le credem declarațiile, ar pune întâi pe hârtie o strategie, să știm și noi direcția, etapele și scopul. Și, ca în orice afacere, că asta e până la urmă, ar stabili și obiectivele intermediareși cine răspunde de neîndeplinirea acestora. Că de fuga de răspundere și promisiuni generoase ne-am tot lovit. Mă gândesc doar la ideea fostului ministru al agriculturii Petre Daea, cea cu Casa de Comerț Agroalimentar Unirea. Poate bună, poate nu, poate insuficient explicată sau poate cu mari greșeli în aplicare. Și totuși ar fi fost un început, iar lucrurile puteau fi duse mai departe cu corecțiile de rigoare. La urma urmei, nimeni nu e perfect, dar spun că o astfel de afacere ar fi fot excelentă pentru micul producător. Mă uit că mulți dintre noi cumpărăm direct de la producători, chiar de la poartă sau, acum, prin internet; numai că astfel de inițiative rămân pur locale, oricât ai vrea de la Constanța să cumperi fructe proaspete de sezon de la Satu Mare. Eu nu o să plătesc niciodată transportul a două, trei kilograme de fructe cu o mașină frigorifică câteva sute de kilometri. Dar statul, printr-o entitate specializată, ar fi putut să o facă, pentru că putea să construiască pe parcurs depozite frigorifice și să adune suficientă marfă cât să umpli un camion. Asta să faceți dacă vreți să credem că o să se miște ceva.
Numai că fără strategie, dar și voință, nimic nu se va împlini. Rămânem cu declarațiile frumoase și dătătoare de speranță și atât. Mai citesc o dată cele spuse de Klaus Iohannis, cum că produsele românești de calitate reprezintă o resursă ce va fi promovată mult mai bine pe viitor. Aveți dreptate să gândiți așa, domnule președinte; mai rămâne să îi convingeți pe alții, care pot, să și facă ceva pentru a vă duce gândurile la capăt. Eu vă cred și aștept.
Cătălin Lența este jurnalist, realizator de emisiuni la AgroTV. Născut și crescut ”pe asfalt”, trecut pe la BBC, RFI, Radio România Actualități, a devenit, de câțiva ani, fan al agriculturii și fermierilor. Cumpărător și consumator de produse românești
