Autor: Andrei Nicolae, Associate Suciu Popa
La data de 16.11.2020, un nou proiect legislativ – PL-x nr. 676/2020 („Proiectul”) a fost înregistrat la Camera Deputaților. Proiectul vizează completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Expunerea de motive a Proiectului arată că, ținând cont de multitudinea cererilor „informe” sau „vădit inadmisibile” înregistrate pe rolul instanțelor de judecată, este necesară instituirea unei sancțiuni procedurale ce urmărește respingerea acestora a priori.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Astfel, se arată că pe rolul instanțelor de judecată (și, cu precădere, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție) sunt înregistrate cereri ce prezintă argumente de o natură evident „șicanatorie”, „denigratoare” ori care nu prezintă adevărate motive pentru care ar trebui analizate. Mai departe, aceste cereri au efectul de a genera cheltuieli bugetare nenecesare și nespecifice scopului îndeplinirii actului de justiție. Aceste cheltuieli derivă inclusiv din întreaga procedură de comunicare a respectivelor cereri sau adrese înainte instanțelor de judecată. Inițiatorul proiectului arată că „prezentul demers […] urmărește degrevarea bugetului instanțelor de efectuarea cheltuielilor care nu sunt în acord cu finalitatea actului de justiție, ca serviciu public”.
Mai mult, aceste cereri afectează timpul acordat de către instanțele de judecată pentru soluționarea lor. Prin urmare, gradul de încărcare al acestora depășeste standardul minim pentru soluționarea cu celeritate a procesului civil. În acest sens, în Expunerea de motive se arată că „angrenarea sistemului judiciar în soluționarea acestor cereri generează o încărcare excesivă a rolului instanței, care se răsfrânge negativ atât asupra duratei de soluționare a celorlalte litigii aflate pe rol, cât și asupra timpului alocat de judecător analizei și soluționării cauzelor cu care este învestit.”
Exemplificativ, la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I Civilă, în perioada 2019-2020 au fost înregistrate și soluționate 1109 cereri de tipul celor anterior-menționate, formulate de aceeași persoană fizică. Din totalul cererilor soluționate de Secția I Civilă, aceste cereri reprezintă 15%, reieșind neîndoielnic gradul de încărcare excesivă rezultat în urma soluționării lor.
Cu privire la Legea nr. 304/2004, Proiectul vizează completarea acesteia cu un nou articol 261, în materia cererilor înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Proiectul prevede trei categorii de cereri ce urmează a fi analizate de instanță, însă care nu se vor repartiza aleatoriu: (i) cererile „informe” sau care au caracter ori conținut vădit „șicanator” ori „denigrator”, (ii) cererile care nu sunt de competența secțiilor ÎCCJ, apelurile sau recursurile declarate împotriva hotărârilor care nu sunt supuse acestor căi de atac, recursurile împotriva hotărârilor definitive ori căile de atac împotriva unor hotărâri care nu sunt supuse unei căi de atac, astfel cum este prevăzut expres de lege și (iii) cereri care sunt „în mod esențial identice” cu o cerere examinată deja de ÎCCJ, neprevăzând elemente noi.
Pentru toate aceste cereri, Proiectul introduce o noua sancțiune civilă, anume „clasarea”. Clasarea se propune de către magistratul asistent-șef al secției aferente din carul ÎCCJ, urmând ca acesta să emită o rezoluție nesupusă niciunei căi de atac. Rezoluția va fi supusă analizei vicepreședintelui ÎCCJ sau președintelui secției din cadrul ÎCCJ, acesta din urmă emițând o nouă rezoluție de repartizare aleatorie a cauzei, în ipoteza în care consideră că nu se impune clasarea cererii.
Cu privire la instanțele ierarhic inferioare, Proiectul conține, de asemenea, completarea Codului de procedura civilă cu un nou articol 4651.
Similar cu modificările aduse Legii nr. 304/2004, pentru aceleași categorii de cereri se prevede sancțiunea „clasării” lor, fără ca acestea să fie repartizate aleatoriu unui complet de judecată. Totuși, spre deosebire de procedura aferentă secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, clasarea se va dispune prin rezoluție de către președintele instanței sau de persoana desemnată de acesta. Ulterior, dacă emitentul rezoluției consideră că, totuși, cererea nu se încadrează în vreuna dintre cele trei categorii, va dispune înaintarea cererii către instanța de control judiciar ori va lua măsuri pentru repartizarea aleatorie a cauzei.
Concluzionând, rațiunea economică și de degrevare a instanțelor judecătorești pentru care Proiectul a fost inițiat este bine-venită, mai ales în actual context rezultat de pandemia Covid-19.
Totuși, Proiectul nu poate fi adăpostit de eventuale critici, care pot fi supuse analizei celor două camere parlamentare.
Printre acestea se poate număra decizia de a intitula noua sancțiune procesuală civilă drept „clasare”. De aici poate rezulta confuzia nefericită cu soluția organului de urmărire penală, aferentă dreptului procesual penal.
Mai mult, Proiectul ar trebui să suplinească termenii de cerere „informă” sau cu vădit caracter „șicanator” sau „defăimător”, astfel încât să fie la adapost de eventuale critici de neconstituționalitate privind claritatea si lipsa de echivoc a termenilor utilizati. Acest imperativ este prevăzut inclusiv de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative în cuprinsul art. 36 alin. (1): „Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.” (subl. ns.)
Un material Legal Marketing
