Autor: Eduard Iosif, Senior Associate
Deși nu mai sunt multe noutăți de comunicat despre faptul că pandemia de coronavirus a afectat puternic mediul de afaceri prin măsurile impuse de către autorități, creșterea constantă a numărului de infectari din ultima perioadă creează în mod direct încă un „layer” de riscuri asupra tuturor sectoarelor de business, atât cele supuse restricțiilor stabilite prin actele normative în vigoare (HoReCa sau transporturi) cât și cele a căror activitate a fost redusă din rațiuni economice.
O îmbolnăvire sau o suspiciune de îmbolnăvire a unui angajat impune în cele mai frecvente cazuri autoizolarea acestuia la domiciliu timp de minim 14 zile pentru a monitoriza simptomele și pentru a aplica, după caz, medicația recomandată. Dacă angajatorul își desfășoară deja activitatea cu personal restrâns, consecințele asupra activității pot fi dintre cele mai serioase, cu atât mai mult în situația în care respectivă persoana este un angajat-cheie cu funcții de coordonare sau supervizare.
Însă riscurile nu se limitează doar la exemplul general arătat mai sus, întrucât autoritățile din domeniul sănătății publice recomandă și autoizolarea unei persoane calificate ca fiind „contact direct”, concept definit de către Institutul Național de Sănătate Publică astfel:
- persoana care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
- persoana care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui caz de COVID-19 (de exemplu, în timpul tusei sau atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănușă);
- persoana care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igienă ulterioară a mâinilor)
- persoana care a avut contact față în față cu un caz de COVID-19 la o distanță mai mică de 2 m și cu o durată de minimum 15 minute;
- persoana care s-a aflat în aceeași încăpere (de exemplu, sala de clasă, sală de așteptare sau sală de ședințe) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute și la o distanță mai mică de 2 m;
- persoana din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecție.
Având în vedere enumerarea, credem că este importantă evitarea de către angajatori a unor situații inechitabile, chiar abuzive, cauzate de interpretarea greșită de către autorități sau de către angajați a definiției contactului direct, în urma căreia autoizolarea și concediul medical sunt decise fără temei.
Prezentăm următorul exemplu întâlnit recent în practica noastră în care decizia de autoizolare nu ar putea fi considerată întemeiată și față de care angajatorul ar putea dispune aplicarea unor sancțiuni legale:
- F. interacționează cu o persoană COVID-19 pozitivă în urmă unei întâlniri, fără a folosi niciun mijloc de protecție precum masca facială;
- F. locuiește în aceeași locuință cu sora sa S. care, aflând despre interacțiunea lui F. cu persoana confirmată COVID-19 pozitivă, decide să se autoizoleze timp de 14 zile, fără posibilitatea (sau cu posibilitatea redusă) de a lucra de la domiciliu, anunțând imediat angajatorul despre această decizie;
- F. află în urma testării că nu a contractat virusul în urma respectivei întâlniri, situație față de care S. decide să rămână totuși în autoizolare până la sfârșitul perioadei de 14 zile.
Adăugăm și completarea recentă cu privire la identificarea pacienților cu COVID-19, conform Ordinului nr. 1819/27.10.2020 al Ministerului Sănătății: „Pacientul pozitiv nu mai trebuie retestat RT-PCR timp de 90 de zile de la vindecare, cu excepția persoanelor cu imunodepresii severe sau a celor care dezvoltă simptomatologie clar sugestivă. Dacă retestarea totuși se petrece, un rezultat pozitiv în perioada de 90 de zile de la vindecare NU poate fi considerat o nouă infecție, cu excepția persoanelor cu imunodepresii severe sau a celor care dezvoltă simptomatologie clar sugestivă.”
Ca urmare a faptului că nu se mai poate considera o nouă infecție dacă un pacient este testat din nou pozitiv în perioada de 90 de zile de la vindecare, deducem că definițiile de caz cu privire la contactul direct nu s-ar aplica în raport de persoanele care au interacționat cu acești pacienți.
Mai mult, tot potrivit Institutului Național de Sănătate Publică, orice persoană care a purtat masca/echipamentul de protecție corespunzător și a respectat distanțarea fizică nu poate fi considerată contact direct în urma interacțiunilor cu un caz de COVID-19 dintre cele enumerate mai sus.
Având în vedere toate cele expuse mai sus și pentru motivele pe care le-am prezentat, recomandăm angajatorilor să ia toate măsurile ce se impun pentru stabilirea necesității și oportunității autoizolarii angajaților considerați contacti direcți, precum solicitarea de informații justificative și efectuarea unei minime anchete interne.
Un material Legal Marketing
