Conflictul comercial evident cu China la care s-a referit Donald Trump în toată campania, ajungând până la idei de ocupații teritoriale în afara SUA, are deja doi super-eroi ușor identificabili de toată omenirea, antagonici, lejer de stârnit sentimente de apartenență, clari: mașina pe benzină și mașina electrică.
După semnarea mandatului de către Donald Trump, s-a pus baza conflictului global început deja de câțiva ani, prin taxe și tarife, centrat pe dominația pieței auto – petrol vs. electric. Va fi probabil războiul comercial fanion al următorilor ani. Are darul de a simplifica până la absurd hățișul de interese geopolitice și de aceea este foarte ușor să devină popular. Lucru care, cel mai probabil, n-a scăpat strategilor media ai celor două tabere principale, SUA și China.
Înainte de toate, acest război este fundamentat pe date economice și geopolitice solide.
Statele Unite rămân cel mai mare producător mondial de petrol, cu o producție zilnică de 18,7 milioane de barili, depășind țări precum Rusia și Arabia Saudită. Infrastructura petrolieră americană, cu mii de kilometri de conducte și rafinării performante, susține această poziție dominantă, pe care Trump vrea să o consolideze. “Drill, baby, drill!”. A fost cel mai puternic mesaj economic din campania lui.
De cealată parte, într-un timp incredibil de scurt, de la ultimul mandat al lui Trump încoace, China a devenit port-drapelul mondial al producției de mașini electrice și de echipamente pentru captarea energiilor regenerabile. A găsit calea pentru a-și exploata propriile resurse masive, care, soarta, nu sunt petrol. China controlează 60% din producția globală de pământuri rare, esențiale pentru bateriile litiu-ion și motoarele electrice.
Aproape 80% din procesarea acestora are loc în China, oferind Beijingului un avantaj strategic în lanțurile de aprovizionare pentru vehicule electrice. În 2023, China a exportat peste 3 milioane de vehicule electrice, dominând piețe precum Europa și Asia de Sud-Est, datorită prețurilor competitive și subvențiilor de stat.
Nu, China n-a devenit liderul global al electricelor pentru că, vezi Doamne, e îngrijorată de încălzirea globală. Dar se poate folosi lejer de statisticile de producție să își aroge titlul de cavaler al ei. Sau îi poate lăsa pe alții, mai implicați în această religie, să-i țină partea, dacă nu pe față, măcar pe parte utilă.
Trecând de producție, infrastructura de sprijin este unul dintre câmpurile de luptă. SUA deține peste 145.000 de benzinării și doar 65.000 de stații de încărcare electrică, multe dintre ele concentrate în zone urbane. În schimb, China a instalat peste 4,5 milioane de puncte de încărcare pentru vehicule electrice, construind o rețea care permite tranziția rapidă la mobilitatea electrică. China își face mâna acasă, pentru ce crede că va fi o dominație globală, similar cu dominația creată în SUA la începutul secolului trecut, când a mai existat un război al mașinii pe benzină vs. mașina electrică. Știm cine a câștigat atunci.
Bineînțeles că războiul de azi a început de ceva vreme, de câțiva ani, dar în mandatul lui Trump va ajunge cel mai probabil la forma lui cea mai agresivă. Politicile guvernamentale sunt un factor decisiv. Trump mizează pe reduceri fiscale pentru companiile petroliere și pe sprijinirea industriei tradiționale auto. SUA este în acest război la primire. Tarifele impuse vehiculelor electrice sunt un răspuns la politica Chinei alocă miliarde de dolari pentru subvenționarea vehiculelor electrice și dezvoltarea noilor tehnologii verzi. Până în 2030, China intenționează să electrifice 40% din flota sa auto, accelerând această tranziție prin reglementări stricte și investiții masive.
Războiul e unul global, prin prezența lanțurilor de aprovizionare internaționale. În timp ce SUA se bazează pe rețele globale pentru rafinarea petrolului și transportul combustibililor, China își extinde controlul asupra resurselor critice din Africa și Asia Centrală. De exemplu, investițiile chineze în minele de litiu din Congo și Chile oferă Beijingului o pârghie strategică în fața SUA, care depinde în mare măsură de importuri pentru producția de baterii.
Acest conflict simbolic ar influența piețele globale și deciziile consumatorilor. Europa, care importă LNG american pentru a înlocui gazul rusesc, devine totodată cel mai mare client pentru vehiculele electrice chineze. Africa, bogată în resurse critice și dependentă de infrastructura energetică finanțată extern, jonglează între promisiunile de dezvoltare ale ambelor superputeri.
Războiul simbolic între mașina pe petrol și cea electrică este în esență o bătălie între cele mai mari economii din lume, cu ramificații globale care tind spre infinit.
